Job 21

А Йов відповів та й сказав:
Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Уважно послухайте слово моє, і нехай буде мені це розрадою вашою!
,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
Перетерпіть мені, а я промовлятиму, по промові ж моїй насміхатися будеш.
Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
Хіба до людини моє нарікання? Чи не мав би чого стати нетерпеливим мій дух?
Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?
Оберніться до мене й жахніться, та руку на уста свої покладіть...
Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.
І якщо я згадаю про це, то жахаюсь, і морозом проймається тіло моє...
Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
Чого несправедливі живуть, доживають до віку, й багатством зміцняються?
Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
Насіння їх міцно стоїть перед ними, при них, а їхні нащадки на їхніх очах...
Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
Доми їхні то спокій від страху, і над ними нема бича Божого.
În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.
Спинається бик його, і не даремно, зачинає корова його, й не скидає.
Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
Вони випускають своїх молодят, як отару, а їх діти вибрикують.
Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
Вони голос здіймають при бубні та цитрі, і веселяться при звуку сопілки.
Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.
Провадять в добрі свої дні, і сходять в спокої в шеол.
Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.
А до Бога говорять вони: Уступися від нас, ми ж доріг Твоїх знати не хочем!
Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
Що таке Всемогутній, що будем служити Йому? І що скористаєм, як будем благати Його?
Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?
Та не в їхній руці добро їхнє, далека від мене порада безбожних...
Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -
Як часто світильник безбожним згасає, і приходить на них їх нещастя? Він приділює в гніві Своїм на них пастки!
dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
Вони будуть, немов та солома на вітрі, і немов та полова, що буря схопила її!
să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?
Бог ховає синам його кривду Свою та нехай надолужить самому йому, і він знатиме!
Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
Нехай його очі побачать нещастя його, й бодай сам він пив гнів Всемогутнього!
el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
Яке бо старання його про родину по ньому, як для нього число його місяців вже перелічене?
Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?
Чи буде хто Бога навчати знання, Його, що й небесних судитиме?
Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
Оцей в повній силі своїй помирає, увесь він спокійний та мирний,
Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
діжки його повні були молока, а мізок костей його свіжий.
cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
А цей помирає з душею огірченою, і доброго не споживав він,
Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
та порохом будуть лежати обоє вони, і черва їх покриє...
şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
Тож я знаю думки ваші й задуми, що хочете кривдити ними мене.
Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
Бож питаєте ви: Де князів дім, і де намет пробування безбожних?
Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`
Тож спитайтеся тих, що дорогою йдуть, а їхніх ознак не затаюйте:
Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
що буває врятований злий в день загибелі, на день гніву відводиться в захист!
Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.
Хто йому розповість у лице про дорогу його? А коли наробив, хто йому надолужить?
Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
І на кладовище буде проваджений він, і про могилу подбають...
Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.
Скиби долини солодкі йому, і тягнеться кожна людина за ним, а тим, хто попереду нього, немає числа...
Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
І як ви мене потішаєте марністю, коли з ваших відповідей зостається сама тільки фальш?...
Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``