Job 21

Y RESPONDIÓ Job, y dijo:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Oíd atentamente mi palabra, Y sea esto vuestros consuelos.

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Soportadme, y yo hablaré; Y después que hubiere hablado, escarneced.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

¿Hablo yo á algún hombre? Y ¿por qué no se ha de angustiar mi espíritu?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Miradme, y espantaos, Y poned la mano sobre la boca.

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Aun yo mismo, cuando me acuerdo, me asombro, Y toma temblor mi carne.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

¿Por qué viven los impíos, Y se envejecen, y aun crecen en riquezas?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Su simiente con ellos, compuesta delante de ellos; Y sus renuevos delante de sus ojos.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Sus casas seguras de temor, Ni hay azote de Dios sobre ellos.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Sus vacas conciben, no abortan; Paren sus vacas, y no malogran su cría.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Salen sus chiquitos como manada, Y sus hijos andan saltando.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Al son de tamboril y cítara saltan, Y se huelgan al son del órgano.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Gastan sus días en bien, Y en un momento descienden á la sepultura.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Dicen pues á Dios: Apártate de nosotros, Que no queremos el conocimiento de tus caminos.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

¿Quién es el Todopoderoso, para que le sirvamos? ¿Y de qué nos aprovechará que oremos á él?

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

He aquí que su bien no está en manos de ellos: El consejo de los impíos lejos esté de mí.

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¡Oh cuántas veces la lámpara de los impíos es apagada, Y viene sobre ellos su quebranto, Y Dios en su ira les reparte dolores!

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Serán como la paja delante del viento, Y como el tamo que arrebata el torbellino.

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Dios guardará para sus hijos su violencia; Y le dará su pago, para que conozca.

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Verán sus ojos su quebranto, Y beberá de la ira del Todopoderoso.

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Porque ¿qué deleite tendrá él de su casa después de sí, Siendo cortado el número de sus meses?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

¿Enseñará alguien á Dios sabiduría, Juzgando él á los que están elevados?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Éste morirá en el vigor de su hermosura, todo quieto y pacífico.

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Sus colodras están llenas de leche, Y sus huesos serán regados de tuétano.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Y estotro morirá en amargura de ánimo, Y no habiendo comido jamás con gusto.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Igualmente yacerán ellos en el polvo, Y gusanos los cubrirán.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

He aquí, yo conozco vuestros pensamientos, Y las imaginaciones que contra mí forjáis.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Porque decís: ¿Qué es de la casa del príncipe, Y qué de la tienda de las moradas de los impíos?

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

¿No habéis preguntado á los que pasan por los caminos, Por cuyas señas no negaréis,

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Que el malo es reservado para el día de la destrucción? Presentados serán en el día de las iras.

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

¿Quién le denunciará en su cara su camino? Y de lo que él hizo, ¿quién le dará el pago?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Porque llevado será él á los sepulcros, Y en el montón permanecerá.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Los terrones del valle le serán dulces; Y tras de él será llevado todo hombre, Y antes de él han ido innumerables.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

¿Cómo pues me consoláis en vano, Viniendo á parar vuestras respuestas en falacia?

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``