Job 21

Iov a luat cuvîntul şi a zis:
respondens autem Iob dixit
,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
audite quaeso sermones meos et agetis paenitentiam
Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
sustinete me ut et ego loquar et post mea si videbitur verba ridete
Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?
numquid contra hominem disputatio mea est ut merito non debeam contristari
Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.
adtendite me et obstupescite et superponite digitum ori vestro
Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
et ego quando recordatus fuero pertimesco et concutit carnem meam tremor
Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
quare ergo impii vivunt sublevati sunt confortatique divitiis
Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
semen eorum permanet coram eis propinquorum turba et nepotum in conspectu eorum
În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.
domus eorum securae sunt et pacatae et non est virga Dei super illos
Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
bos eorum concepit et non abortit vacca peperit et non est privata fetu suo
Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
egrediuntur quasi greges parvuli eorum et infantes eorum exultant lusibus
Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.
tenent tympanum et citharam et gaudent ad sonitum organi
Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.
ducunt in bonis dies suos et in puncto ad inferna descendunt
Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
qui dixerunt Deo recede a nobis et scientiam viarum tuarum nolumus
Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?
quid est Omnipotens ut serviamus ei et quid nobis prodest si oraverimus illum
Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -
verumtamen quia non sunt in manu eorum bona sua consilium impiorum longe sit a me
dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
quotiens lucerna impiorum extinguetur et superveniet eis inundatio et dolores dividet furoris sui
să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?
erunt sicut paleae ante faciem venti et sicut favilla quam turbo dispergit
Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
Deus servabit filiis illius dolorem patris et cum reddiderit tunc sciet
el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
videbunt oculi eius interfectionem suam et de furore Omnipotentis bibet
Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?
quid enim ad eum pertinet de domo sua post se et si numerus mensuum eius dimidietur
Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
numquid Deum quispiam docebit scientiam qui excelsos iudicat
Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
iste moritur robustus et sanus dives et felix
cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
viscera eius plena sunt adipe et medullis ossa illius inrigantur
Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
alius vero moritur in amaritudine animae absque ullis opibus
şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
et tamen simul in pulverem dormient et vermes operient eos
Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
certe novi cogitationes vestras et sententias contra me iniquas
Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`
dicitis enim ubi est domus principis et ubi tabernacula impiorum
Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
interrogate quemlibet de viatoribus et haec eadem eum intellegere cognoscetis
Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.
quia in diem perditionis servabitur malus et ad diem furoris ducitur
Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
quis arguet coram eo viam eius et quae fecit quis reddet illi
Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.
ipse ad sepulchra ducetur et in congerie mortuorum vigilabit
Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
dulcis fuit glareis Cocyti et post se omnem hominem trahet et ante se innumerabiles
Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``
quomodo igitur consolamini me frustra cum responsio vestra repugnare ostensa sit veritati