Job 29

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Moreover Job continued his parable, and said,

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

Oh that I were as in months past, as in the days when God preserved me;

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

When his candle shined upon my head, and when by his light I walked through darkness;

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

As I was in the days of my youth, when the secret of God was upon my tabernacle;

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

When the Almighty was yet with me, when my children were about me;

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

When I washed my steps with butter, and the rock poured me out rivers of oil;

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

When I went out to the gate through the city, when I prepared my seat in the street!

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

The young men saw me, and hid themselves: and the aged arose, and stood up.

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

The princes refrained talking, and laid their hand on their mouth.

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

The nobles held their peace, and their tongue cleaved to the roof of their mouth.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

When the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it gave witness to me:

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Because I delivered the poor that cried, and the fatherless, and him that had none to help him.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

The blessing of him that was ready to perish came upon me: and I caused the widow's heart to sing for joy.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

I put on righteousness, and it clothed me: my judgment was as a robe and a diadem.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

I was a father to the poor: and the cause which I knew not I searched out.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

And I brake the jaws of the wicked, and plucked the spoil out of his teeth.

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Then I said, I shall die in my nest, and I shall multiply my days as the sand.

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

My root was spread out by the waters, and the dew lay all night upon my branch.

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

My glory was fresh in me, and my bow was renewed in my hand.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Unto me men gave ear, and waited, and kept silence at my counsel.

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

After my words they spake not again; and my speech dropped upon them.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

And they waited for me as for the rain; and they opened their mouth wide as for the latter rain.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

If I laughed on them, they believed it not; and the light of my countenance they cast not down.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

I chose out their way, and sat chief, and dwelt as a king in the army, as one that comforteth the mourners.