Job 30

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

But now they that are younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to have set with the dogs of my flock.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Yea, whereto might the strength of their hands profit me, in whom old age was perished?

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

For want and famine they were solitary; fleeing into the wilderness in former time desolate and waste.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Who cut up mallows by the bushes, and juniper roots for their meat.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

They were driven forth from among men, (they cried after them as after a thief;)

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

To dwell in the clifts of the valleys, in caves of the earth, and in the rocks.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

Among the bushes they brayed; under the nettles they were gathered together.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

They were children of fools, yea, children of base men: they were viler than the earth.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

And now am I their song, yea, I am their byword.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

They abhor me, they flee far from me, and spare not to spit in my face.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Because he hath loosed my cord, and afflicted me, they have also let loose the bridle before me.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Upon my right hand rise the youth; they push away my feet, and they raise up against me the ways of their destruction.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

They mar my path, they set forward my calamity, they have no helper.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

They came upon me as a wide breaking in of waters: in the desolation they rolled themselves upon me.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Terrors are turned upon me: they pursue my soul as the wind: and my welfare passeth away as a cloud.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

And now my soul is poured out upon me; the days of affliction have taken hold upon me.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

My bones are pierced in me in the night season: and my sinews take no rest.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

By the great force of my disease is my garment changed: it bindeth me about as the collar of my coat.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

He hath cast me into the mire, and I am become like dust and ashes.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

I cry unto thee, and thou dost not hear me: I stand up, and thou regardest me not.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Thou art become cruel to me: with thy strong hand thou opposest thyself against me.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Thou liftest me up to the wind; thou causest me to ride upon it, and dissolvest my substance.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

For I know that thou wilt bring me to death, and to the house appointed for all living.

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Howbeit he will not stretch out his hand to the grave, though they cry in his destruction.

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Did not I weep for him that was in trouble? was not my soul grieved for the poor?

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

When I looked for good, then evil came unto me: and when I waited for light, there came darkness.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

My bowels boiled, and rested not: the days of affliction prevented me.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

I went mourning without the sun: I stood up, and I cried in the congregation.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

I am a brother to dragons, and a companion to owls.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

My skin is black upon me, and my bones are burned with heat.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

My harp also is turned to mourning, and my organ into the voice of them that weep.