Proverbs 29

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

L’uomo che, essendo spesso ripreso, irrigidisce il collo, sarà di subito fiaccato, senza rimedio.

Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -

Quando i giusti son numerosi, il popolo si rallegra: ma quando domina l’empio, il popolo geme.

Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

L’uomo che ama la sapienza, rallegra suo padre; ma chi frequenta le meretrici dissipa i suoi beni.

Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -

Il re, con la giustizia, rende stabile il paese; ma chi pensa solo a imporre tasse, lo rovina.

Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -

L’uomo che lusinga il prossimo, gli tende una rete davanti ai piedi.

În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -

Nella trasgressione del malvagio v’è un’insidia; ma il giusto canta e si rallegra.

Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -

Il giusto prende conoscenza della causa de’ miseri, ma l’empio non ha intendimento né conoscenza.

Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -

I beffardi soffian nel fuoco delle discordie cittadine, ma i savi calmano le ire.

Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

Se un savio viene a contesa con uno stolto, quello va in collera e ride, e non c’è da intendersi.

Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -

Gli uomini di sangue odiano chi è integro, ma gli uomini retti ne proteggono la vita.

Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -

Lo stolto dà sfogo a tutta la sua ira, ma il savio rattiene la propria.

Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

Quando il sovrano dà retta alle parole menzognere, tutti i suoi ministri sono empi.

Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

Il povero e l’oppressore s’incontrano; l’Eterno illumina gli occhi d’ambedue.

Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

Il re che fa ragione ai miseri secondo verità, avrà il trono stabilito in perpetuo.

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

La verga e la riprensione dànno sapienza; ma il fanciullo lasciato a sé stesso, fa vergogna a sua madre.

Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -

Quando abbondano gli empi, abbondano le trasgressioni; ma i giusti ne vedranno la ruina.

Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -

Correggi il tuo figliuolo; egli ti darà conforto, e procurerà delizie all’anima tua.

Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -

Quando non c’è visioni, il popolo è senza freno; ma beato colui che osserva la legge!

Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -

Uno schiavo non si corregge a parole; anche se comprende, non ubbidisce.

Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -

Hai tu visto un uomo precipitoso nel suo parlare? C’è più da sperare da uno stolto che da lui.

Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -

Se uno alleva delicatamente da fanciullo il suo servo, questo finirà per voler essere figliuolo.

Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

L’uomo iracondo fa nascere contese, e l’uomo collerico abbonda in trasgressioni.

Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

L’orgoglio abbassa l’uomo, ma chi è umile di spirito ottiene gloria.

Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -

Chi fa società col ladro odia l’anima sua; egli ode la esecrazione e non dice nulla.

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -

La paura degli uomini costituisce un laccio, ma chi confida nell’Eterno è al sicuro.

Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

Molti cercano il favore del principe, ma l’Eterno fa giustizia ad ognuno.

Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.

L’uomo iniquo è un abominio per i giusti, e colui che cammina rettamente è un abominio per gli empi.