Job 21

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Allora Giobbe rispose e disse:

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

"Porgete bene ascolto alle mie parole, e sia questa la consolazione che mi date.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Sopportatemi, lasciate ch’io parli, e quando avrò parlato tu mi potrai deridere.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Mi lagno io forse d’un uomo? E come farei a non perder la pazienza?

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Guardatemi, stupite, e mettetevi la mano sulla bocca.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Quando ci penso, ne sono smarrito, e la mia carne e presa da raccapriccio.

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Perché mai vivono gli empi? Perché arrivano alla vecchiaia ed anche crescon di forze?

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

La loro progenie prospera, sotto ai loro sguardi, intorno ad essi, e i lor rampolli fioriscon sotto gli occhi loro.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

La loro casa è in pace, al sicuro da spaventi, e la verga di Dio non li colpisce.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Il loro toro monta e non falla, la loro vacca figlia senz’abortire.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Mandan fuori come un gregge i loro piccini, e i loro figliuoli saltano e ballano.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Cantano a suon di timpano e di cetra, e si rallegrano al suon della zampogna.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Passano felici i loro giorni, poi scendono in un attimo nel soggiorno dei morti.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Eppure, diceano a Dio: "Ritirati da noi! Noi non ci curiamo di conoscer le tue vie!

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Che è l’Onnipotente perché lo serviamo? che guadagneremo a pregarlo?"

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Ecco, non hanno essi in mano la loro felicita? (lungi da me il consiglio degli empi!)

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Quando avvien mai che la lucerna degli empi si spenga, che piombi loro addosso la ruina, e che Dio, nella sua ira, li retribuisca di pene?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Quando son essi mai come paglia al vento, come pula portata via dall’uragano?

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

"Iddio", mi dite, "serba castigo pei figli dell’empio". Ma punisca lui stesso! che lo senta lui,

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

che vegga con gli occhi propri la sua ruina, e beva egli stesso l’ira dell’Onnipotente!

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

E che importa all’empio della sua famiglia dopo di lui, quando il numero dei suoi mesi e ormai compiuto?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

S’insegnerà forse a Dio la scienza? a lui che giudica quelli di lassù?

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

L’uno muore in mezzo al suo benessere, quand’è pienamente tranquillo e felice,

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

ha i secchi pieni di latte, e fresco il midollo dell’ossa.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

L’altro muore con l’amarezza nell’anima, senz’aver mai gustato il bene.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Ambedue giacciono ugualmente nella polvere, e i vermi li ricoprono.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Ah! li conosco i vostri pensieri, e i piani che formate per abbattermi!

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Voi dite: "E dov’è la casa del prepotente? dov’è la tenda che albergava gli empi?"

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Non avete dunque interrogato quelli che hanno viaggiato? Voi non vorrete negare quello che attestano;

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

che, cioè, il malvagio è risparmiato nel dì della ruina, che nel giorno dell’ira egli sfugge.

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Chi gli rimprovera in faccia la sua condotta? Chi gli rende quel che ha fatto?

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Egli è portato alla sepoltura con onore, e veglia egli stesso sulla sua tomba.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Lievi sono a lui le zolle della valle; dopo, tutta la gente segue le sue orme; e, anche prima, una folla immensa fu come lui.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

Perché dunque m’offrite consolazioni vane? Delle vostre risposte altro non resta che falsità".