Job 29

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

ויסף איוב שאת משלו ויאמר׃

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

מי יתנני כירחי קדם כימי אלוה ישמרני׃

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

בהלו נרו עלי ראשי לאורו אלך חשך׃

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

כאשר הייתי בימי חרפי בסוד אלוה עלי אהלי׃

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

בעוד שדי עמדי סביבותי נערי׃

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

ברחץ הליכי בחמה וצור יצוק עמדי פלגי שמן׃

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

בצאתי שער עלי קרת ברחוב אכין מושבי׃

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

ראוני נערים ונחבאו וישישים קמו עמדו׃

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

שרים עצרו במלים וכף ישימו לפיהם׃

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

קול נגידים נחבאו ולשונם לחכם דבקה׃

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

כי אזן שמעה ותאשרני ועין ראתה ותעידני׃

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

כי אמלט עני משוע ויתום ולא עזר לו׃

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

ברכת אבד עלי תבא ולב אלמנה ארנן׃

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

צדק לבשתי וילבשני כמעיל וצניף משפטי׃

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

עינים הייתי לעור ורגלים לפסח אני׃

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

אב אנכי לאביונים ורב לא ידעתי אחקרהו׃

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

ואשברה מתלעות עול ומשניו אשליך טרף׃

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

ואמר עם קני אגוע וכחול ארבה ימים׃

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

שרשי פתוח אלי מים וטל ילין בקצירי׃

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

כבודי חדש עמדי וקשתי בידי תחליף׃

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

לי שמעו ויחלו וידמו למו עצתי׃

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

אחרי דברי לא ישנו ועלימו תטף מלתי׃

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

ויחלו כמטר לי ופיהם פערו למלקוש׃

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

אשחק אלהם לא יאמינו ואור פני לא יפילון׃

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

אבחר דרכם ואשב ראש ואשכון כמלך בגדוד כאשר אבלים ינחם׃