Job 30

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.
ועתה שחקו עלי צעירים ממני לימים אשר מאסתי אבותם לשית עם כלבי צאני׃
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?
גם כח ידיהם למה לי עלימו אבד כלח׃
Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
בחסר ובכפן גלמוד הערקים ציה אמש שואה ומשאה׃
Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.
הקטפים מלוח עלי שיח ושרש רתמים לחמם׃
Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
מן גו יגרשו יריעו עלימו כגנב׃
Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.
בערוץ נחלים לשכן חרי עפר וכפים׃
Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.
בין שיחים ינהקו תחת חרול יספחו׃
Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.
בני נבל גם בני בלי שם נכאו מן הארץ׃
Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
ועתה נגינתם הייתי ואהי להם למלה׃
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
תעבוני רחקו מני ומפני לא חשכו רק׃
Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.
כי יתרו פתח ויענני ורסן מפני שלחו׃
Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
על ימין פרחח יקומו רגלי שלחו ויסלו עלי ארחות אידם׃
Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
נתסו נתיבתי להותי יעילו לא עזר למו׃
Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
כפרץ רחב יאתיו תחת שאה התגלגלו׃
Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.
ההפך עלי בלהות תרדף כרוח נדבתי וכעב עברה ישעתי׃
Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.
ועתה עלי תשתפך נפשי יאחזוני ימי עני׃
Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
לילה עצמי נקר מעלי וערקי לא ישכבון׃
De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
ברב כח יתחפש לבושי כפי כתנתי יאזרני׃
Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.
הרני לחמר ואתמשל כעפר ואפר׃
Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
אשוע אליך ולא תענני עמדתי ותתבנן בי׃
Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.
תהפך לאכזר לי בעצם ידך תשטמני׃
Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
תשאני אל רוח תרכיבני ותמגגני תשוה׃
Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.
כי ידעתי מות תשיבני ובית מועד לכל חי׃
Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
אך לא בעי ישלח יד אם בפידו להן שוע׃
Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?
אם לא בכיתי לקשה יום עגמה נפשי לאביון׃
Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.
כי טוב קויתי ויבא רע ואיחלה לאור ויבא אפל׃
Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.
מעי רתחו ולא דמו קדמני ימי עני׃
Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
קדר הלכתי בלא חמה קמתי בקהל אשוע׃
Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
אח הייתי לתנים ורע לבנות יענה׃
Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
עורי שחר מעלי ועצמי חרה מני חרב׃
Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
ויהי לאבל כנרי ועגבי לקול בכים׃