Job 29

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Jòb tanmen pale ankò, li di:

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

-Ki moun ki va fè m' viv tan lontan an, lè Bondye t'ap voye je sou mwen an?

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

Lè sa a, Bondye te toujou la avèk mwen. Limyè li te klere anwo tèt mwen, li t'ap moutre m' kote pou m' mete pye m' nan fènwa a.

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

Nan tan sa a, tout zafè m' t'ap mache byen. Bondye te zanmi m'. Li t'ap pwoteje kay mwen.

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

Bondye ki gen tout pouvwa a te toujou la avèk mwen. Mwen t'ap viv nan mitan tout pitit gason m' yo.

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

Bèf ak kabrit mwen yo te konn bay anpil lèt. Pye oliv mwen yo te donnen menm nan tè wòch.

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

Lè mwen parèt pòtay lavil la, lè mwen pran plas mwen nan mitan chèf fanmi yo,

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

wè yo wè m', jenn gason yo mete kò yo sou kote, granmoun yo leve kanpe pa respè pou mwen.

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

Notab yo sispann pale, yo fèmen bouch yo.

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

Ata chèf yo pa ka pale ankò! Lang yo vin lou nan bouch yo.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Tout moun ki te wè m' t'ap mache fè lwanj mwen, tout moun ki te tande m' te kontan avè m'.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Mwen lonje men bay pòv malere ki nan ka ansanm ak timoun san papa ki san sekou.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

Moun ki te nan pi gwo mizè t'ap fè lwanj mwen. Mwen te fè kè vèv yo kontan.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

Mwen te toujou fè sa ki dwat. Mwen pa t' janm nan patipri.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

Se mwen ki te wè pou avèg yo. Se mwen ki te mache pou kokobe yo.

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

Mwen te yon papa pou pòv malere yo. Mwen te kanpe pou defann kòz etranje yo.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Mwen te kraze pouvwa malveyan yo. Mwen sove moun ki te anba men yo.

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Mwen t'ap di nan kè m': M'a viv kont viv mwen. M'a mouri sou kabann mwen ak kè poze.

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

Mwen te tankou yon pyebwa plante bò larivyè. Sou tout branch li yo se lawouze.

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

Moun pa ta janm sispann fè lwanj mwen. Mwen t'ap toujou gen tout fòs mwen sou mwen.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Lè m'ap pale, tout moun fèmen bouch yo. Yo louvri zòrèy yo, y'ap tann konsa konsèy m'ap bay.

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Pawòl mwen tonbe nan kè yo tankou grenn lapli. Lè m' fin pale, pesonn pa gen anyen pou di ankò.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Yo t'ap tann mwen pale tankou tè sèk k'ap tann lapli. Yo rete bouch louvri pou ranmase sa m'ap di.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Lè yo dekouraje, mwen fè yon ti ri ak yo. Sa te kont pou remoute kouraj yo.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

Mwen te kanpe alatèt yo. Mwen mennen yo tankou yon wa k'ap mennen sòlda li yo. Mwen di yo sa pou yo fè. Mwen te ba yo kouraj lè yo nan lafliksyon.