Job 21

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Тогава Йов отговори и каза:

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Слушайте внимателно речта ми и нека това бъде утехата от вас.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Потърпете ме, и ще говоря; а след като съм говорил, се присмивай.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

На човек ли се оплаквам? И защо да не се притесни духът ми?

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Обърнете се към мен и онемейте, и сложете ръка на уста!

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Дори и когато си спомня, се ужасявам и трепет обзема плътта ми.

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Защо безбожните живеят, остаряват, стават много силни?

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Потомството им се утвърждава заедно с тях пред лицето им, издънките им — пред очите им.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Домовете им са в безопасност от страх и Божията тояга не е върху тях.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Говедата им се плодят, без да пропускат; кравата им се тели, без да помята.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Пускат момчетата си като стадо и децата им скачат наоколо.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Издигат глас със тъпанче и арфа и се радват при звука на флейта.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Прекарват дните си в благополучие и в миг потъват във Шеол.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

И въпреки това казват на Бога: Махни се от нас, защото не желаем познанието на пътищата Ти!

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Какво е Всемогъщият, че да Му служим? И какво ни ползва да Го призоваваме?

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Ето, благополучието им не е в ръката им. Далеч да е от мен съветът на безбожните!

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Колко често угасва светилото на безбожните и бедствието им връхлита върху тях, и Бог им разпределя примки в гнева Си,

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

и те са като слама пред вятъра и като плява, която бурята отнася?

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Дали Бог пази наказанието за греха му за децата му? По-добре да отплати на него, за да разбере!

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Собствените му очи да видят гибелта му и от яростта на Всемогъщия да пие!

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Защото, каква радост има от дома си след себе си, когато броят на месеците му се пресече насред?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Ще научи ли някой Бога на знание, когато Той е, който съди високопоставените?

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Един умира в цялата си сила, напълно спокоен и сигурен;

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

ребрата му са пълни с тлъстина и мозъкът на костите му свеж е.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

А друг умира с горестна душа и никога не е ял с радост.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Заедно лежат в пръстта и червеи покриват ги еднакво.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Ето, зная мислите ви и плановете ви за моето съсипване.

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Защото вие казвате: Къде е къщата на първенеца? Къде е шатрата и жилището на безбожните?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Не сте ли попитали пътуващите по пътя? И не познавате ли техните белези?

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Защото безбожните се пазят за ден на гибел и в деня на ярост ще бъдат отведени.

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Кой ще изяви пътя му в лицето му? И кой ще му отплати, каквото е извършил?

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Но и той ще бъде отведен в гроба и в гроба ще остане.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Буците на долината ще му бъдат сладки и всеки човек ще отиде след него, както безброй други преди него са отишли.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

Как тогава ще ме утешавате с празни думи, когато в отговорите ви остава лъжовност?