Proverbs 29

L’uomo che, essendo spesso ripreso, irrigidisce il collo, sarà di subito fiaccato, senza rimedio.

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

Quando i giusti son numerosi, il popolo si rallegra: ma quando domina l’empio, il popolo geme.

Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -

L’uomo che ama la sapienza, rallegra suo padre; ma chi frequenta le meretrici dissipa i suoi beni.

Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

Il re, con la giustizia, rende stabile il paese; ma chi pensa solo a imporre tasse, lo rovina.

Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -

L’uomo che lusinga il prossimo, gli tende una rete davanti ai piedi.

Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -

Nella trasgressione del malvagio v’è un’insidia; ma il giusto canta e si rallegra.

În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -

Il giusto prende conoscenza della causa de’ miseri, ma l’empio non ha intendimento né conoscenza.

Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -

I beffardi soffian nel fuoco delle discordie cittadine, ma i savi calmano le ire.

Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -

Se un savio viene a contesa con uno stolto, quello va in collera e ride, e non c’è da intendersi.

Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

Gli uomini di sangue odiano chi è integro, ma gli uomini retti ne proteggono la vita.

Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -

Lo stolto dà sfogo a tutta la sua ira, ma il savio rattiene la propria.

Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -

Quando il sovrano dà retta alle parole menzognere, tutti i suoi ministri sono empi.

Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

Il povero e l’oppressore s’incontrano; l’Eterno illumina gli occhi d’ambedue.

Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

Il re che fa ragione ai miseri secondo verità, avrà il trono stabilito in perpetuo.

Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

La verga e la riprensione dànno sapienza; ma il fanciullo lasciato a sé stesso, fa vergogna a sua madre.

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

Quando abbondano gli empi, abbondano le trasgressioni; ma i giusti ne vedranno la ruina.

Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -

Correggi il tuo figliuolo; egli ti darà conforto, e procurerà delizie all’anima tua.

Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -

Quando non c’è visioni, il popolo è senza freno; ma beato colui che osserva la legge!

Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -

Uno schiavo non si corregge a parole; anche se comprende, non ubbidisce.

Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -

Hai tu visto un uomo precipitoso nel suo parlare? C’è più da sperare da uno stolto che da lui.

Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -

Se uno alleva delicatamente da fanciullo il suo servo, questo finirà per voler essere figliuolo.

Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -

L’uomo iracondo fa nascere contese, e l’uomo collerico abbonda in trasgressioni.

Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

L’orgoglio abbassa l’uomo, ma chi è umile di spirito ottiene gloria.

Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

Chi fa società col ladro odia l’anima sua; egli ode la esecrazione e non dice nulla.

Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -

La paura degli uomini costituisce un laccio, ma chi confida nell’Eterno è al sicuro.

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -

Molti cercano il favore del principe, ma l’Eterno fa giustizia ad ognuno.

Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

L’uomo iniquo è un abominio per i giusti, e colui che cammina rettamente è un abominio per gli empi.

Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.