Job 36

Poi Elihu seguitando disse:

Elihu a urmat şi a zis:

"Aspetta un po’, io t’istruirò; perché c’è da dire ancora a pro di Dio.

,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

Io trarrò la mia scienza da lontano e renderò giustizia a colui che m’ha fatto.

Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

Per certo, le mie parole non son bugiarde; ti sta dinanzi un uomo dotato di perfetta scienza.

Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

Ecco, Iddio è potente, ma non disdegna nessuno; è potente per la forza dell’intelletto suo.

Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

Ei non lascia viver l’empio, e fa ragione ai miseri.

El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

Non storna lo sguardo suo dai giusti, ma li pone coi re sul trono, ve li fa sedere per sempre, e così li esalta

Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

Se gli uomini son talora stretti da catene se son presi nei legami dell’afflizione,

Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

Dio fa lor conoscere la lor condotta, le loro trasgressioni, giacché si sono insuperbiti;

Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

egli apre così i loro orecchi a’ suoi ammonimenti, e li esorta ad abbandonare il male.

Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

Se l’ascoltano, se si sottomettono, finiscono i loro giorni nel benessere, e gli anni loro nella gioia;

Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

ma, se non l’ascoltano, periscon trafitti da’ suoi dardi, muoiono per mancanza d’intendimento.

Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

Gli empi di cuore s’abbandonano alla collera, non implorano Iddio quand’ei gl’incatena;

Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

così muoiono nel fior degli anni, e la lor vita finisce come quella dei dissoluti;

îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

ma Dio libera l’afflitto mediante l’afflizione, e gli apre gli orecchi mediante la sventura.

Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

Te pure ei vuol trarre dalle fauci della distretta, al largo, dove non è più angustia, e coprir la tua mensa tranquilla di cibi succulenti.

Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

Ma, se giudichi le vie di Dio come fan gli empi, il giudizio e la sentenza di lui ti piomberanno addosso.

Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

Bada che la collera non ti trasporti alla bestemmia, e la grandezza del riscatto non t’induca a fuorviare!

Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

Farebbe egli caso delle tue ricchezze? Non han valore per lui, né l’oro, né tutta la possanza dell’opulenza.

Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

Non anelare a quella notte che porta via i popoli dal luogo loro.

Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

Guardati bene dal volgerti all’iniquità, tu che sembri preferirla all’afflizione.

Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

Vedi, Iddio è eccelso nella sua potenza; chi può insegnare come lui?

Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

Chi gli prescrive la via da seguire? Chi osa dirgli: "Tu hai fatto male?"

Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

Pensa piuttosto a magnificar le sue opere; gli uomini le celebrano nei loro canti,

Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

tutti le ammirano, il mortale le contempla da lungi.

Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

Sì, Iddio è grande e noi non lo possiam conoscere; incalcolabile è il numero degli anni suoi.

Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

Egli attrae a sé le gocciole dell’acqua; dai vapori ch’egli ha formato stilla la pioggia.

Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

Le nubi la spandono, la rovesciano sulla folla de’ mortali.

pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

E chi può capire lo spiegamento delle nubi, i fragori che scoppiano nel suo padiglione?

Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

Ecco, ora egli spiega intorno a sé la sua luce, or prende per coperta le profondità del mare.

Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

Per tal modo punisce i popoli, e dà loro del cibo in abbondanza.

Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

S’empie di fulmini le mani, e li lancia contro gli avversari.

Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

Il rombo del tuono annunzia ch’ei viene, gli animali lo presenton vicino.

Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.