Job 21

Allora Giobbe rispose e disse:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

"Porgete bene ascolto alle mie parole, e sia questa la consolazione che mi date.

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Sopportatemi, lasciate ch’io parli, e quando avrò parlato tu mi potrai deridere.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Mi lagno io forse d’un uomo? E come farei a non perder la pazienza?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Guardatemi, stupite, e mettetevi la mano sulla bocca.

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Quando ci penso, ne sono smarrito, e la mia carne e presa da raccapriccio.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Perché mai vivono gli empi? Perché arrivano alla vecchiaia ed anche crescon di forze?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

La loro progenie prospera, sotto ai loro sguardi, intorno ad essi, e i lor rampolli fioriscon sotto gli occhi loro.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

La loro casa è in pace, al sicuro da spaventi, e la verga di Dio non li colpisce.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Il loro toro monta e non falla, la loro vacca figlia senz’abortire.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Mandan fuori come un gregge i loro piccini, e i loro figliuoli saltano e ballano.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Cantano a suon di timpano e di cetra, e si rallegrano al suon della zampogna.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Passano felici i loro giorni, poi scendono in un attimo nel soggiorno dei morti.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Eppure, diceano a Dio: "Ritirati da noi! Noi non ci curiamo di conoscer le tue vie!

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Che è l’Onnipotente perché lo serviamo? che guadagneremo a pregarlo?"

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Ecco, non hanno essi in mano la loro felicita? (lungi da me il consiglio degli empi!)

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Quando avvien mai che la lucerna degli empi si spenga, che piombi loro addosso la ruina, e che Dio, nella sua ira, li retribuisca di pene?

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Quando son essi mai come paglia al vento, come pula portata via dall’uragano?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

"Iddio", mi dite, "serba castigo pei figli dell’empio". Ma punisca lui stesso! che lo senta lui,

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

che vegga con gli occhi propri la sua ruina, e beva egli stesso l’ira dell’Onnipotente!

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

E che importa all’empio della sua famiglia dopo di lui, quando il numero dei suoi mesi e ormai compiuto?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

S’insegnerà forse a Dio la scienza? a lui che giudica quelli di lassù?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

L’uno muore in mezzo al suo benessere, quand’è pienamente tranquillo e felice,

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

ha i secchi pieni di latte, e fresco il midollo dell’ossa.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

L’altro muore con l’amarezza nell’anima, senz’aver mai gustato il bene.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Ambedue giacciono ugualmente nella polvere, e i vermi li ricoprono.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Ah! li conosco i vostri pensieri, e i piani che formate per abbattermi!

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Voi dite: "E dov’è la casa del prepotente? dov’è la tenda che albergava gli empi?"

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Non avete dunque interrogato quelli che hanno viaggiato? Voi non vorrete negare quello che attestano;

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

che, cioè, il malvagio è risparmiato nel dì della ruina, che nel giorno dell’ira egli sfugge.

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Chi gli rimprovera in faccia la sua condotta? Chi gli rende quel che ha fatto?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Egli è portato alla sepoltura con onore, e veglia egli stesso sulla sua tomba.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Lievi sono a lui le zolle della valle; dopo, tutta la gente segue le sue orme; e, anche prima, una folla immensa fu come lui.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Perché dunque m’offrite consolazioni vane? Delle vostre risposte altro non resta che falsità".

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``