Job 20

Allora Tsofar di Naama rispose e disse:

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

"Quel che tu dici mi spinge a risponderti e ne suscita in me il fervido impulso.

,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

Ho udito rimproveri che mi fanno oltraggio; ma lo spirito mio mi darà una risposta assennata.

Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

Non lo sai tu che in ogni tempo, da che l’uomo è stato posto sulla terra,

Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

il trionfo de’ malvagi è breve, e la gioia degli empi non dura che un istante?

biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

Quando la sua altezza giungesse fino al cielo ed il suo capo toccasse le nubi,

Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

l’empio perirà per sempre come lo sterco suo; quelli che lo vedevano diranno: "Dov’è?"

va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

Se ne volerà via come un sogno, e non si troverà più; dileguerà come una visione notturna.

Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

L’occhio che lo guardava, cesserà di vederlo, e la sua dimora più non lo scorgerà.

Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

I suoi figli si raccomanderanno ai poveri, e le sue mani restituiranno la sua ricchezza.

Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

Il vigor giovanile che gli riempiva l’ossa giacerà nella polvere con lui.

Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

Il male è dolce alla sua bocca, se lo nasconde sotto la lingua,

Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

lo risparmia, non lo lascia andar giù, lo trattiene sotto al suo palato:

îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

ma il cibo gli si trasforma nelle viscere, e gli diventa in corpo veleno d’aspide.

dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

Ha trangugiato ricchezze e le vomiterà; Iddio stesso gliele ricaccerà dal ventre.

Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

Ha succhiato veleno d’aspide, la lingua della vipera l’ucciderà.

Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

Non godrà più la vista d’acque perenni, né di rivi fluenti di miele e di latte.

Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

Renderà il frutto delle sue fatiche, senza poterlo ingoiare. Pari alla sua ricchezza sarà la restituzione che ne dovrà fare, e così non godrà dei suoi beni.

va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

Perché ha oppresso e abbandonato il povero, s’è impadronito di case che non avea costruite;

căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

perché la sua ingordigia non conobbe requie, egli non salverà nulla di ciò che ha tanto bramato.

Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

La sua voracità non risparmiava nulla, perciò il suo benessere non durerà.

Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

Nel colmo dell’abbondanza, si troverà in penuria; la mano di chiunque ebbe a soffrir tormenti si leverà contro lui.

În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

Quando starà per riempirsi il ventre, ecco Iddio manderà contro a lui l’ardor della sua ira; gliela farà piovere addosso per servirgli di cibo.

Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

Se scampa alle armi di ferro, lo trafigge l’arco di rame.

Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

Si strappa il dardo, esso gli esce dal corpo, la punta sfolgorante gli vien fuori dal fiele, lo assalgono i terrori della morte.

Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

Buio profondo è riservato a’ suoi tesori; lo consumerà un fuoco non attizzato dall’uomo, che divorerà quel che resta nella sua tenda.

Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

Il cielo rivelerà la sua iniquità, e la terra insorgerà contro di lui.

Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

Le rendite della sua casa se n’andranno, portate via nel giorno dell’ira di Dio.

Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

Tale la parte che Dio riserba all’empio, tale il retaggio che Dio gli destina".

Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``