Job 21

Felele pedig Jób, és monda:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Jól hallgassátok meg az én beszédemet, és legyen ez a ti vigasztalástok *helyett.*

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Szenvedjetek el engem, a míg szólok, azután gúnyoljátok ki beszédemet.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Avagy én embernek panaszolkodom-é? Miért ne volna hát keserű a lelkem?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Tekintsetek reám és álmélkodjatok el, és tegyétek kezeteket szátokra.

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Ha visszaemlékezem, mindjárt felháborodom, és reszketés fogja el testemet.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Mi az oka, hogy a gonoszok élnek, vénséget érnek, sőt még meg is gyarapodnak?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Az ő magvok előttök nő fel ő velök, és az ő sarjadékuk szemeik előtt.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Házok békességes a félelemtől, és az Isten vesszeje nincsen ő rajtok.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Bikája folyat és nem terméketlen, tehene megellik és el nem vetél.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Kieresztik, mint nyájat, kisdedeiket, és ugrándoznak az ő magzataik.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Dobot és hárfát ragadnak, és örvendeznek a síp zengésének.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Jóllétben töltik el napjaikat, és egy pillanat alatt szállnak alá a sírba;

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Noha azt mondják Istennek: Távozzál el tőlünk, mert a te utaidnak tudásában nem gyönyörködünk!

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Micsoda a Mindenható, hogy tiszteljük őt, és mit nyerünk vele, ha esedezünk előtte?

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Mindazáltal az ő javok nincsen hatalmukban, azért a gonoszok tanácsa távol legyen tőlem!

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Hányszor aluszik el a gonoszok szövétneke, és jő rájok az ő veszedelmök! *Hányszor* osztogatja részöket haragjában.

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Olyanok lesznek, mint a pozdorja a szél előtt, és mint a polyva, a melyet forgószél ragad el.

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Isten az ő fiai számára tartja fenn annak büntetését. Megfizet néki, hogy megérzi majd.

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Maga látja meg a maga veszedelmét, és a Mindenható haragjából iszik.

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Mert mi gondja van néki házanépére halála után, ha az ő hónapjainak száma letelt?!

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Ki taníthatja Istent bölcseségre, hisz ő ítéli meg a magasságban levőket is!

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Ez meghal az ő teljes boldogságában, egészen megelégedetten és nyugodtan;

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Fejőedényei tejjel vannak tele, csontjainak velője nedvességtől árad.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Amaz elkeseredett lélekkel hal meg, mert nem élhetett a jóval.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Együtt feküsznek a porban, és féreg lepi őket.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Ímé, jól tudom a ti gondolatitokat és a hamisságokat, a melyekkel méltatlankodtok ellenem;

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Mert ezt mondjátok: Hol van ama főembernek háza, hol van a gonoszok lakozásának sátora?

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Avagy nem kérdeztétek-é meg azokat, a kik *sokat* utaznak és jeleiket nem ismeritek-é?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Bizony a veszedelemnek napján elrejtetik a gonosz, a haragnak napján kiszabadul.

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Kicsoda veti szemére az ő útját, és a mit cselekedett, kicsoda fizet meg néki azért?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Még ha a sírba vitetik is ki, a sírdomb felett is él.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Édesek lesznek néki a sírnak hantjai, és maga után vonsz minden embert, a mint számtalanok *mentek el* előtte.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Hogyan vigasztalnátok hát engem hiábavalósággal? Feleselésetek igazságtalanság marad.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``