Job 21

Job prit la parole et dit:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Ecoutez, écoutez mes paroles, Donnez-moi seulement cette consolation.

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Laissez-moi parler, je vous prie; Et, quand j'aurai parlé, tu pourras te moquer.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Est-ce contre un homme que se dirige ma plainte? Et pourquoi mon âme ne serait-elle pas impatiente?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Regardez-moi, soyez étonnés, Et mettez la main sur la bouche.

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Quand j'y pense, cela m'épouvante, Et un tremblement saisit mon corps.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Pourquoi les méchants vivent-ils? Pourquoi les voit-on vieillir et accroître leur force?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Leur postérité s'affermit avec eux et en leur présence, Leurs rejetons prospèrent sous leurs yeux.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Dans leurs maisons règne la paix, sans mélange de crainte; La verge de Dieu ne vient pas les frapper.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Leurs taureaux sont vigoureux et féconds, Leurs génisses conçoivent et n'avortent point.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Ils laissent courir leurs enfants comme des brebis, Et les enfants prennent leurs ébats.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Ils chantent au son du tambourin et de la harpe, Ils se réjouissent au son du chalumeau.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Ils passent leurs jours dans le bonheur, Et ils descendent en un instant au séjour des morts.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Ils disaient pourtant à Dieu: Retire-toi de nous; Nous ne voulons pas connaître tes voies.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Qu'est-ce que le Tout-Puissant, pour que nous le servions? Que gagnerons-nous à lui adresser nos prières?

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Quoi donc! ne sont-ils pas en possession du bonheur? -Loin de moi le conseil des méchants!

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Mais arrive-t-il souvent que leur lampe s'éteigne, Que la misère fonde sur eux, Que Dieu leur distribue leur part dans sa colère,

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Qu'ils soient comme la paille emportée par le vent, Comme la balle enlevée par le tourbillon?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Est-ce pour les fils que Dieu réserve le châtiment du père? Mais c'est lui que Dieu devrait punir, pour qu'il le sente;

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

C'est lui qui devrait contempler sa propre ruine, C'est lui qui devrait boire la colère du Tout-Puissant.

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Car, que lui importe sa maison après lui, Quand le nombre de ses mois est achevé?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Est-ce à Dieu qu'on donnera de la science, A lui qui gouverne les esprits célestes?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

L'un meurt au sein du bien-être, De la paix et du bonheur,

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Les flancs chargés de graisse Et la moelle des os remplie de sève;

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

L'autre meurt, l'amertume dans l'âme, Sans avoir joui d'aucun bien.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Et tous deux se couchent dans la poussière, Tous deux deviennent la pâture des vers.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Je sais bien quelles sont vos pensées, Quels jugements iniques vous portez sur moi.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Vous dites: Où est la maison de l'homme puissant? Où est la tente qu'habitaient les impies?

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Mais quoi! n'avez-vous point interrogé les voyageurs, Et voulez-vous méconnaître ce qu'ils prouvent?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Au jour du malheur, le méchant est épargné; Au jour de la colère, il échappe.

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Qui lui reproche en face sa conduite? Qui lui rend ce qu'il a fait?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Il est porté dans un sépulcre, Et il veille encore sur sa tombe.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Les mottes de la vallée lui sont légères; Et tous après lui suivront la même voie, Comme une multitude l'a déjà suivie.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Pourquoi donc m'offrir de vaines consolations? Ce qui reste de vos réponses n'est que perfidie.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``