Psalms 69

(Til Sangmesteren. Til Liljerne. Af David.) Frels mig Gud, thi Vandene når mig til Sjælen,

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

jeg er sunket i bundløst Dynd, hvor der intet Fodfæste er, kommet i Vandenes Dyb, og Strømmen går over mig;

Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

træt har jeg skreget mig, Struben brænder, mit Øje er mat af at bie på min Gud;

Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

flere end mit Hoveds Hår er de, der hader mig uden Grund, mange er de, som vil mig til Livs, uden Skel er mig fjendske; hvad jeg ikke har ranet, skal jeg dog erstatte!

Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.

Gud, du kender min Dårskab, min Skyld er ej skjult for dig.

Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.

Lad mig ej bringe Skam over dem, som bier på dig, o Herre, Hærskarers HERRE, lad mig ej bringe Skændsel over dem der søger dig, Israels Gud!

Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!

Thi for din Skyld bærer jeg Spot, mit Åsyn dækkes af Skændsel;

Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.

fremmed er jeg for mine Brødre en Udlænding for min Moders Sønner.

Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

Thi Nidkærhed for dit Hus har fortæret mig, Spotten mod dig er faldet på mig:

Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

jeg spæged min Sjæl med Faste, og det blev mig til Spot;

Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

i Sæk har jeg klædt mig, jeg blev dem et Mundheld.

Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

De, der sidder i Porten, taler om mig, ved Drikkelagene synger de om mig.

Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.

Men jeg beder, HERRE, til dig i Nådens Tid, o Gud, i din store Miskundhed svare du mig!

Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

Frels mig med din trofaste Hjælp fra Dyndet, at jeg ikke skal synke; red mig fra dem, der hader mig, fra Vandenes Dyb,

Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

lad Strømmen ikke gå over mig; lad Dybet ikke sluge mig eller Brønden lukke sig over mig.

Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!

Svar mig, HERRE, thi god er din Nåde, vend dig til mig efter din store Barmhjertighed;

Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,

dit Åsyn skjule du ej for din Tjener, thi jeg er i Våde, skynd dig og svar mig;

şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!

kom til min Sjæl og løs den, fri mig for mine Fjenders Skyld!

Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

Du ved, hvorledes jeg smædes og bærer Skam og Skændsel; du har Rede på alle mine Fjender.

Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.

Spot har ulægeligt knust mit Hjerte; jeg bied forgæves på Medynk, på Trøstere uden at finde;

Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.

de gav mig Malurt at spise og slukked min Tørst med Eddike.

Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.

Lad Bordet foran dem blive en Snare, deres Takofre blive en Fælde;

Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!

lad Øjnene slukkes, så Synet svigter, lad Lænderne altid vakle!

Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

Din Vrede udøse du over dem din glødende Harme nå dem;

Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!

deres Teltlejr blive et Øde, og ingen bo i deres Telte!

Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

Thi de forfølger den, du slog, og øger Smerten for dem, du såred.

Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

Tilregn dem hver eneste Brøde lad dem ikke få Del i din Retfærd;

Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!

lad dem slettes af Livets Bog, ej optegnes blandt de retfærdige!

Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

Men mig, som er arm og lidende, bjærge din Frelse, o Gud!

Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

Jeg vil prise Guds Navn med Sang og ophøje ham med Tak;

Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.

det er mer for HERREN end Okser end Tyre med Horn og Klove!

Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!

Når de ydmyge ser det, glæder de sig; I, som søger Gud, eders Hjerte oplives!

Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

Thi HERREN låner de fattige Øre, han agter ej fangne Venner ringe.

Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

Himmel og Jord skal prise ham, Havet og alt, hvad der rører sig der;

Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!

thi Gud vil frelse Zion og opbygge Judas Byer; der skal de bo og tage det i Eje;

Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;

hans Tjeneres Afkom skal arve det, de, der elsker hans Navn, skal bo deri.

sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.