Job 29

Og Job vedblev at fremsætte sit Tankesprog:

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Ak, havde jeg det som tilforn, som dengang Gud tog sig af mig,

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

da hans Lampe lyste over mit Hoved, og jeg ved hans Lys vandt frem i Mørke,

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

som i mine modne År, da Guds Fortrolighed var over mit Telt,

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

da den Almægtige end var hos mig og mine Drenge var om mig,

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

da mine Fødder vaded i Fløde, og Olie strømmede, hvor jeg stod,

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

da jeg gik ud til Byens Port og rejste mit Sæde på Torvet.

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

Når Ungdommen så mig, gemte deo sig, Oldinge rejste sig op og stod,

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

Høvdinger standsed i Talen og lagde Hånd på Mund,

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

Stormænds Røst forstummed, deres Tunge klæbed til Ganen;

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

Øret hørte og priste mig lykkelig, Øjet så og tilkendte mig Ære.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Thi jeg redded den arme, der skreg om Hjælp, den faderløse, der savned en Hjælper;

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

den, det gik skævt, velsignede mig, jeg frydede Enkens Hjerte;

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

jeg klædte mig i Retfærd, og den i mig, i Ret som Kappe og Hovedbind.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

Jeg var den blindes Øje, jeg var den lammes Fod;

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

jeg var de fattiges Fader, udreded den mig ukendtes Sag;

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

den lovløses Tænder brød jeg, rev Byttet ud af hans Gab.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Så tænkte jeg da: "Jeg skal dø i min Rede, leve så længe som Føniksfuglen;

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

min Rod kan Vand komme til, Duggen har Nattely i mine Grene;

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

min Ære er altid ny, min Bue er altid ung i min Hånd!"

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

Mig hørte de på og bied, var tavse, mens jeg gav Råd;

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

ingen tog Ordet, når jeg havde talt, mine Ord faldt kvægende på dem;

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

de bied på mig som på Regn, spærred Munden op efter Vårregn.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Mistrøstige smilte jeg til, mit Åsyns Lys fik de ej til at svinde.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Vejen valgte jeg for dem og sad som Høvding, troned som Konge blandt Hærmænd, som den, der gav sørgende Trøst.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.