Job 21

Så tog Job til Orde og svarede:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

"Hør dog, hør mine Ord, lad det være Trøsten, I giver!

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Find jer nu i, at jeg taler, siden kan I jo håne!

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Gælder min Klage Mennesker? Hvi skulde jeg ej være utålmodig?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Vend jer til mig og stivn af Rædsel, læg Hånd på Mund!

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Jeg gruer, når jeg tænker derpå, mit Legeme gribes af Skælven:

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

De gudløse, hvorfor lever de, bliver gamle, ja vokser i Kraft?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Deres Æt har de blivende hos sig, deres Afkom for deres Øjne;

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

deres Huse er sikre mod Rædsler, Guds Svøbe rammer dem ikke;

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

ej springer deres Tyr forgæves, Koen kælver, den kaster ikke;

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

de slipper deres Drenge ud som Får, deres Børneflok boltrer sig ret;

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

de synger til Pauke og Citer, er glade til Fløjtens Toner;

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

de lever deres Dage i Lykke og synker med Fred i Dødsriget,

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

skønt de siger til Gud: "Gå fra os, at kende dine Veje er ikke vor Lyst!

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Den Almægtige? Hvad han? Skal vi tjene ham? Hvad Gavn at banke på hos ham?"

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Er ej deres Lykke i deres Hånd og gudløses Råd ham fjernt?

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Når går de gudløses Lampe ud og når kommer Ulykken over dem? Når deler han Loddet ud i sin Vrede,

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

så de bliver som Strå for Vinden, som Avner, Storm fører bort?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Gemmer Gud hans Ulykkeslod til hans Børn? Ham selv gengælde han, så han mærker det,

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

lad ham selv få sit Vanheld at se, den Almægtiges Vrede at drikke!

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Thi hvad bryder han sig siden om sit Hus, når hans Måneders Tal er udrundet?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Kan man vel tage Gud i Skole, ham, som dømmer de højeste Væsner?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

En dør jo på Lykkens Tinde, helt tryg og så helt uden Sorger:

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

hans Spande er fulde af Mælk, hans Knogler af saftig Marv;

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

med bitter Sjæl dør en anden og har aldrig nydt nogen Lykke;

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

de lægger sig begge i Jorden, og begge dækkes af Orme!

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Se, jeg kender så vel eders Tanker og de Rænker, I spinder imod mig,

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

når I siger: "Hvor er Stormandens Hus og det Telt, hvor de gudløse bor?"

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Har I aldrig spurgt de berejste og godkendt deres Beviser:

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Den onde skånes på Ulykkens Dag og frelses på Vredens Dag.

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Hvem foreholder ham vel hans Færd, gengælder ham, hvad han gør?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Til Graven bæres han hen, ved hans Gravhøj holdes der Vagt;

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

i Dalbunden hviler han sødt, Alverden følger så efter, en Flok uden Tal gik forud for ham.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Hvor tom er den Trøst, som I giver! Eders Svar - kun Svig er tilbage!

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``