Job 20

Så tog Na'amatiten Zofar til Orde og sagde

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

"Derfor bruser Tankerne i mig, og derfor stormer det i mig;

,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

til min Skam må jeg høre på Tugt, får tankeløst Mundsvejr til Svar!

Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

Ved du da ikke fra Arilds Tid, fra Tiden, da Mennesket sattes på Jorden,

Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

at gudløses Jubel er kort og vanhelliges Glæde stakket?

biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

Steg end hans Hovmod til Himlen, raged hans Hoved i Sky,

Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

som sit Skarn forgår han for evigt, de, der så ham, siger: "Hvor er han?"

va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

Han flyr som en Drøm, man finder ham ikke, som et Nattesyn jages han bort;

Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

Øjet, der så ham, ser ham ej mer, hans Sted får ham aldrig at se igen.

Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

Hans Sønner bejler til ringes Yndest, hans Hænder må give hans Gods tilbage.

Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

Hans Ben var fulde af Ungdomskraft, men den lægger sig med ham i Støvet.

Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

Er det onde end sødt i hans Mund, når han gemmer det under sin Tunge,

Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

sparer på det og slipper det ikke, holder det fast til sin Gane,

îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

så bliver dog Maden i hans Indre til Slangegift inden i ham;

dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

Godset, han slugte, må han spy ud, Gud driver det ud af hans Bug,

Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

han indsuger Slangernes Gift, og Øgleungen slår ham ihjel;

Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

han skuer ej Strømme af Olie, Bække af Honning og Fløde;

Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

han må af med sin Vinding, svælger den ej, får ingen Glæde af tilbyttet Gods.

va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

Thi han knuste de ringe og lod dem ligge, ranede Huse, han ej havde bygget.

căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

Thi han har ingen Hjælp af sin Rigdom, trods sine Skatte reddes han ikke;

Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

ingen gik fri for hans Glubskhed, derfor varer hans Lykke ikke;

Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

midt i sin Overflod har han det trangt, al Slags Nød kommer over ham.

În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

For at fylde hans Bug sender Gud sin Vredes Glød imod ham, lader sin Harme regne på ham.

Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

Flyr han for Brynje af Jern, så gennemborer ham Kobberbuen;

Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

en Kni kommer ud af hans Ryg, et lynende Stål af hans Galde; over ham falder Rædsler,

Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

idel Mørke er opsparet til ham; Ild, der ej blæses op, fortærer ham, æder Levningen i hans Telt.

Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

Himlen bringer hans Brøde for Lyset, og Jorden rejser sig mod ham.

Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

Hans Huses Vinding må bort, rives bort på Guds Vredes Dag.

Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

Slig er den gudløses Lod fra Gud og Lønnen fra Gud for hans Brøde!

Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``