Job 34

Ještě mluvil Elihu, a řekl:

Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

Poslouchejte, moudří, řečí mých, a rozumní, ušima pozorujte.

,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

Nebo ucho řečí zkušuje, tak jako dásně okoušejí pokrmu.

Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.`

Soud sobě zvolme, a vyhledejme mezi sebou, co by bylo dobrého.

Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

Nebo řekl Job: Spravedliv jsem, a Bůh silný zavrhl při mou.

Iov a zis: ,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

Své-liž bych pře ukrývati měl? Přeplněna jest bolestí rána má bez provinění.

am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`

Který muž jest podobný Jobovi, ješto by pil posměch jako vodu?

Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

A že by všel v tovaryšství s činiteli nepravosti, a chodil by s lidmi nešlechetnými?

care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?

Nebo řekl: Neprospívá to člověku líbiti se Bohu.

Căci el a zis: ,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`

A protož, muži rozumní, poslouchejte mne. Odstup od Boha silného nešlechetnost a od Všemohoucího nepravost.

Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

Nebo on podlé skutků člověka odplací, a podlé toho, jaká jest čí cesta, působí, aby to nalézal.

El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

A naprosto Bůh silný nečiní nic nešlechetně, a Všemohoucí nepřevrací soudu.

Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

Kdo svěřil jemu zemi? A kdo zpořádal všecken okršlek?

Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?

Kdyby se na něj obrátil, a ducha jeho i duši jeho k sobě vzal,

Dacă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

Umřelo by všeliké tělo pojednou, a tak by člověk do prachu se navrátil.

tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă.

Máš-li tedy rozum, poslyš toho, pusť v uši své hlas řečí mých.

Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

Ješto ten, kterýž by v nenávisti měl soud, zdaliž by panovati mohl? Čili toho, jenž jest svrchovaně spravedlivý, za nešlechetného vyhlásíš?

Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

Zdaliž sluší králi říci: Ó nešlechetný, a šlechticům: Ó bezbožní?

care strigă către împăraţi: ,Netrebnicilor!` Şi către domnitori: ,Nelegiuiţilor!`

Mnohem méně tomu, kterýž nepřijímá osob knížat, aniž u něho má přednost urozený před nuzným; nebo dílo rukou jeho jsou všickni.

Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?

V okamžení umírají, třebas o půl noci postrčeni bývají lidé, a pomíjejí, a zachvácen bývá silný ne rukou lidskou.

Într'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.

Nebo oči jeho hledí na cesty člověka, a všecky kroky jeho on spatřuje.

Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

Neníť žádných temností, ani stínu smrti, kdež by se skryli činitelé nepravosti.

Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

Aniž zajisté vzkládá na koho více, tak aby se s Bohem silným souditi mohl.

Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

Pyšné stírá bez počtu, a postavuje jiné na místa jejich.

El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.

Nebo zná skutky jejich; pročež na ně obrací noc, a potříni bývají.

Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.

Jakožto bezbožné rozráží je na místě patrném,

Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.

Proto že odstoupili od něho, a žádných cest jeho nešetřili,

Abătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui,

Aby dokázal, že připouští k sobě křik nuzného, a volání chudých že vyslýchá.

ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

(Nebo když on spokojí, kdo znepokojí? A když skryje tvář svou, kdo jej spatří?)Tak celý národ, jako i každého člověka jednostejně,

Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

Aby nekraloval člověk pokrytý, aby nebylo lidem ourazu.

pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

Jistě žeť k Bohu silnému raději toto mluveno býti má: Ponesuť, nezruším.

Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

Mimo to, nevidím-li čeho, ty vyuč mne; jestliže jsem nepravost páchal, neučiním toho víc.

arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`

Nebo zdali vedlé tvého zdání odplacovati má, že bys ty toho neliboval, že bys ono zvoloval, a ne on? Pakli co víš jiného, mluv.

Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!

Muži rozumní se mnou řeknou, i každý moudrý poslouchaje mne,

Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine:

Že Job hloupě mluví, a slova jeho nejsou rozumná.

,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.

Ó by zkušen byl Job dokonale, pro odmlouvání nám jako lidem nepravým,

Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

Poněvadž k hříchu svému přidává i nešlechetnost, mezi námi také jen chloubu svou vynáší, a rozmnožuje řeči své proti Bohu.

Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``