Job 35

Ještě mluvil Elihu, a řekl:

Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

Domníváš-liž se, že jsi to s soudem řekl: Spravedlnost má převyšuje Boží?

,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

Nebo jsi řekl: Co mi prospěje, jaký užitek budu míti, bych i nehřešil?

cînd zici: ,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`

Já odpovím tobě místně, i tovaryšům tvým s tebou.

Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

Pohleď na nebe a viz, anobrž spatř oblaky, vyšší, než-lis ty.

Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?

Jestliže bys hřešil, co svedeš proti němu? A byť se i rozmnožily nešlechetnosti tvé, co mu uškodíš?

Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui?

Budeš-li spravedlivý, čeho mu udělíš? Aneb co z ruky tvé vezme?

Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?

Každémuť člověku bezbožnost jeho uškodí, a synu člověka spravedlnost jeho prospěje.

Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.

Z množství nátisk trpících, kteréž k tomu přivodí, aby úpěli a křičeli pro ukrutnost povýšených,

Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora;

Žádný neříká: Kde jest Bůh stvořitel můj? Ješto on dává zpěv i v noci.

dar niciunul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,

On vyučuje nás nad hovada zemská, a nad ptactvo nebeské moudřejší nás činí.

care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?`

Tehdáž volají-li pro pýchu zlých, nebývají vyslyšáni.

Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.

A jistě žeť ošemetnosti nevyslýchá Bůh silný, a Všemohoucí nepatří na ni.

Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

Mnohem méně, jestliže díš: Nepatříš na to. Sám s sebou vejdi v soud před ním, a doufej v něho.

Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L!

Ale nyní poněvadž nic není těch věcí, navštívil jej hněv jeho; nebo nechce znáti hojnosti této veliké.

Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

A protož marně Job otvírá ústa svá, hloupě rozmnožuje řeči své.

Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``