Job 21

A odpovídaje Job, řekl:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Poslouchejte pilně řeči mé, a bude mi to za potěšení od vás.

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Postrpte mne, abych i já mluvil, a když odmluvím, posmívejž se.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Zdaliž já před člověkem naříkám? A poněvadž jest proč, jakž nemá býti ssoužen duch můj?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Pohleďte na mne, a užasněte se, a položte prst na ústa.

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Ano já sám, když rozvažuji své bídy, tedy se děsím, a spopadá tělo mé hrůza.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Proč bezbožní živi jsou, k věku starému přicházejí, též i bohatnou?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Símě jejich stálé jest před oblíčejem jejich s nimi, a rodina jejich před očima jejich.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Domové jejich bezpečni jsou před strachem, aniž metla Boží na nich.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Býk jejich připouštín bývá, ale ne na prázdno; kráva jejich rodí, a nepotracuje plodu.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Vypouštějí jako stádo maličké své, a synové jejich poskakují.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Povyšují hlasu při bubnu a harfě, a veselí se k zvuku muziky.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Tráví v štěstí dny své, a v okamžení do hrobu sstupují.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Kteříž říkají Bohu silnému: Odejdi od nás, nebo známosti cest tvých neoblibujeme.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Kdo jest Všemohoucí, abychom sloužili jemu? A jaký toho zisk, že bychom se modlili jemu?

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Ale pohleď, že není v moci jejich štěstí jejich, pročež rada bezbožných vzdálena jest ode mne.

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Často-liž svíce bezbožných hasne? Přichází-liž na ně bída jejich? Poděluje-liž je bolestmi Bůh v hněvě svém?

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Bývají-liž jako plevy před větrem, a jako drtiny, kteréž zachvacuje vicher?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Odkládá-liž Bůh synům bezbožníka nepravost jeho? Odplacuje-liž jemu tak, aby to znáti mohl,

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

A aby viděly oči jeho neštěstí jeho, a prchlivost Všemohoucího že by pil?

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

O dům pak jeho po něm jaká jest péče jeho, když počet měsíců jeho bude umenšen?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Zdali Boha silného kdo učiti bude umění, kterýž sám vysokosti soudí?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Tento umírá v síle dokonalosti své, všelijak bezpečný a pokojný.

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Prsy jeho plné jsou mléka, a mozk kostí jeho svlažován bývá.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Jiný pak umírá v hořkosti ducha, kterýž nikdy nejídal s potěšením.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Jednostejně v prachu lehnou, a červy se rozlezou.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Aj, známť myšlení vaše, a chytrosti, kteréž proti mně neprávě vymýšlíte.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Nebo pravíte: Kde jest dům urozeného? A kde stánek příbytků bezbožných?

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Což jste se netázali jdoucích cestou? Zkušení-liž aspoň jejich nepovolíte,

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Že v den neštěstí ochranu mívá bezbožný, v den, pravím, rozhněvání přistřín bývá?

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Kdo jemu oznámí zjevně cestu jeho? Aneb za to, co činil, kdo jemu odplatí?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

A však i on k hrobu vyprovozen bude, a tam zůstane.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Sladnou jemu hrudy údolí, nadto za sebou všecky lidi táhne, těch pak, kteříž ho předešli, není počtu.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Hle, jak vy mne marně troštujete, nebo v odpovědech vašich nezůstává než faleš.

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``