Job 29

约伯又接著说：

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

惟愿我的景况如从前的月份，如　神保守我的日子。

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

那时他的灯照在我头上；我借他的光行过黑暗。

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

我愿如壮年的时候：那时我在帐棚中，　神待我有密友之情；

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

全能者仍与我同在；我的儿女都环绕我。

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

奶多可洗我的脚；磐石为我出油成河。

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

我出到城门，在街上设立座位；

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

少年人见我而回避，老年人也起身站立；

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

王子都停止说话，用手摀口；

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

首领静默无声，舌头贴住上膛。

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

耳朵听我的，就称我有福；眼睛看我的，便称讚我；

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

因我拯救哀求的困苦人和无人帮助的孤儿。

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

将要灭亡的为我祝福；我也使寡妇心中欢乐。

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

我以公义为衣服，以公平为外袍和冠冕。

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

我为瞎子的眼，瘸子的脚。

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

我为穷乏人的父；素不认识的人，我查明他的案件。

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

我打破不义之人的牙床，从他牙齿中夺了所抢的。

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

我便说：我必死在家中（原文是窝中），必增添我的日子，多如尘沙。

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

我的根长到水边；露水终夜霑在我的枝上。

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

我的荣耀在身上增新；我的弓在手中日强。

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

人听见我而仰望，静默等候我的指教。

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

我说话之后，他们就不再说；我的言语像雨露滴在他们身上。

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

他们仰望我如仰望雨，又张开口如切慕春雨。

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

他们不敢自信，我就向他们含笑；他们不使我脸上的光改变。

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

我为他们选择道路，又坐首位；我如君王在军队中居住，又如吊丧的安慰伤心的人。

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.