Psalms 104

Благослови, душе моя, Господа! Господи, Боже мій, Ти вельми великий, зодягнувся Ти в велич та в славу!

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Зодягає Він світло, як шати, небеса простягає, немов би завісу.

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Він ставить на водах палати Свої, хмари кладе за Свої колесниці, ходить на крилах вітрових!

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Він чинить вітри за Своїх посланців, палючий огонь за Своїх слуг.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Землю Ти вґрунтував на основах її, щоб на вічні віки вона не захиталась,

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

безоднею вкрив Ти її, немов шатою. Стала вода над горами,

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

від погрози Твоєї вона втекла, від гуркоту грому Твого побігла вона,

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

виходить на гори та сходить в долини, на місце, що Ти встановив був для неї.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Ти границю поклав, щоб її вона не перейшла, щоб вона не вернулася землю покрити.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Він джерела пускає в потоки, що пливуть між горами,

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

напувають вони всю пільну звірину, ними дикі осли гасять спрагу свою.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Птаство небесне над ними живе, видає воно голос з-посеред галузок.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Він напоює гори з палаців Своїх, із плоду чинів Твоїх земля сититься.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Траву для худоби вирощує, та зеленину для праці людині, щоб хліб добувати з землі,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

і вино, що серце людині воно звеселяє, щоб більш від оливи блищало обличчя, і хліб, що серце людині зміцняє.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Насичуються Господні дерева, ті кедри ливанські, що Ти насадив,

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

що там кубляться птахи, бузько, кипариси мешкання його.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Гори високі для диких козиць, скелі сховище скельним звіринам.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

і місяця Він учинив для означення часу, сонце знає свій захід.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Темноту Ти наводиш і ніч настає, в ній порушується вся звірина лісна,

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

ричать левчуки за здобичею та шукають від Бога своєї поживи.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Сонце ж засвітить вони повтікають, та й кладуться по норах своїх.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Людина виходить на працю свою, й на роботу свою аж до вечора.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Які то численні діла Твої, Господи, Ти мудро вчинив їх усіх, Твого творива повна земля!

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Ось море велике й розлогошироке, там повзюче, й числа їм немає, звірина мала та велика!

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Ходять там кораблі, там той левіятан, якого створив Ти, щоб бавитися йому в морі.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Вони всі чекають Тебе, щоб Ти часу свого поживу їм дав.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Даєш їм збирають вони, руку Свою розкриваєш добром насичаються.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Ховаєш обличчя Своє то вони перелякані, забираєш їм духа вмирають вони, та й вертаються до свого пороху.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Посилаєш Ти духа Свого вони творяться, і Ти відновляєш обличчя землі.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Нехай буде слава Господня навіки, хай ділами Своїми радіє Господь!

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Він погляне на землю й вона затремтить, доторкнеться до гір і димують вони!

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Я буду співати Господеві в своєму житті, буду грати для Бога мого, аж поки живу!

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Буде приємна Йому моя мова, я Господом буду радіти!

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Нехай згинуть грішні з землі, а безбожні немає вже їх! Благослови, душе моя, Господа! Алілуя!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!