Job 9

Eyüp şöyle yanıtladı:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

“Biliyorum, gerçekten öyledir, Ama Tanrı’nın önünde insan nasıl haklı çıkabilir?

,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

Biri O’nunla tartışmak istese, Binde bir bile O’na yanıt veremez.

Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

O’nun bilgisi derin, gücü eşsizdir, Kim O’na direndi de ayakta kaldı?

A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

O dağları yerinden oynatır da, Dağlar farkına varmaz, Öfkeyle altüst eder onları.

El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

Dünyayı yerinden oynatır, Direklerini titretir.

Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

Güneşe buyruk verir, doğmaz güneş, Yıldızları mühürler.

Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

O’dur tek başına gökleri geren, Denizin dalgaları üzerinde yürüyen.

Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

[] Büyük Ayı’yı, Oryon’u, Ülker’i, Güney takımyıldızlarını yaratan O’dur.

El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

Anlayamadığımız büyük işler, Sayısız şaşılası işler yapan O’dur.

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

İşte, yanımdan geçer, O’nu göremem, Geçip gider, farkına bile varmam.

Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

Evet, O avını kaparsa, kim O’nu durdurabilir? Kim O’na, ‘Ne yapıyorsun’ diyebilir?

Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

Tanrı öfkesini dizginlemez, Rahav’ın yardımcıları bile O’nun ayağına kapanır.

Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

“Nerde kaldı ki, ben O’na yanıt vereyim, O’nunla tartışmak için söz bulayım?

Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

Haklı olsam da O’na yanıt veremez, Merhamet etmesi için yargıcıma yalvarırdım ancak.

Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

O’nu çağırsam, O da bana yanıt verseydi, Yine de inanmazdım sesime kulak verdiğine.

Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

O beni kasırgayla eziyor, Nedensiz yaralarımı çoğaltıyor.

El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

Soluk almama izin vermiyor, Ancak beni acıya doyuruyor.

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

Sorun güç sorunuysa, O güçlüdür! Adalet sorunuysa, kim O’nu mahkemeye çağırabilir?

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

Suçsuz olsam ağzım beni suçlar, Kusursuz olsam beni suçlu çıkarır.

Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

“Kusursuz olsam da kendime aldırdığım yok, Yaşamımı hor görüyorum.

Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

Hepsi bir, bu yüzden diyorum ki, ‘O suçluyu da suçsuzu da yok ediyor.’

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

Kırbaç ansızın ölüm saçınca, O suçsuzların sıkıntısıyla eğlenir.

Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

Dünya kötülerin eline verilmiş, Yargıçların gözünü kapayan O’dur. O değilse, kimdir?

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

“Günlerim koşucudan çabuk, İyilik görmeden geçmekte.

Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

Kamış sandal gibi kayıp gidiyor, Avının üstüne süzülen kartal gibi.

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

‘Acılarımı unutayım, Üzgün çehremi değiştirip gülümseyeyim’ desem,

Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

Bütün dertlerimden yılarım, Çünkü beni suçsuz saymayacağını biliyorum.

sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

Madem suçlanacağım, Neden boş yere uğraşayım?

Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

Sabun otuyla yıkansam, Ellerimi kül suyuyla temizlesem,

Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

Beni yine pisliğe batırırsın, Giysilerim bile benden tiksinir.

Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

O benim gibi bir insan değil ki, O’na yanıt vereyim, Birlikte mahkemeye gideyim.

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

Keşke aramızda bir hakem olsa da, Elini ikimizin üstüne koysa!

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

Tanrı sopasını üzerimden kaldırsın, Dehşeti beni yıldırmasın.

Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

O zaman konuşur, O’ndan korkmazdım, Ama bu durumda bir şey yapamam.

Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.