Job 21

Eyüp şöyle yanıtladı:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

“Sözümü dikkatle dinleyin, Bana verdiğiniz avuntu bu olsun.

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Bırakın ben de konuşayım, Ben konuştuktan sonra alay edin.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

“Yakınmam insana mı karşı? Niçin sabırsızlanmayayım?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Bana bakın da şaşın, Elinizi ağzınıza koyun.

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Bunu düşündükçe içimi korku sarıyor, Bedenimi titreme alıyor.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Kötüler niçin yaşıyor, Yaşlandıkça güçleri artıyor?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Çocukları sapasağlam çevrelerinde, Soyları gözlerinin önünde.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Evleri güvenlik içinde, korkudan uzak, Tanrı’nın sopası onlara dokunmuyor.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Boğalarının çiftleşmesi hiç boşa çıkmaz, İnekleri hep doğurur, hiç düşük yapmaz.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Çocuklarını sürü gibi salıverirler, Yavruları oynaşır.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Tef ve lir eşliğinde şarkı söyler, Ney sesiyle eğlenirler.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Ömürlerini bolluk içinde geçirir, Esenlik içinde ölüler diyarına inerler.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Tanrı’ya, ‘Bizden uzak dur!’ derler, ‘Yolunu öğrenmek istemiyoruz.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Her Şeye Gücü Yeten kim ki, O’na kulluk edelim? Ne kazancımız olur O’na dua etsek?’

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Ama zenginlikleri kendi ellerinde değil. Kötülerin öğüdü benden uzak olsun.

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

“Kaç kez kötülerin kandili söndü, Başlarına felaket geldi, Tanrı öfkelendiğinde paylarına düşen kederi verdi?

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Kaç kez rüzgarın sürüklediği saman gibi, Kasırganın uçurduğu saman çöpü gibi oldular?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

‘Tanrı babaların cezasını çocuklarına çektirir’ diyorsunuz, Kendilerine çektirsin de bilsinler nasıl olduğunu.

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Yıkımlarını kendi gözleriyle görsünler, Her Şeye Gücü Yeten’in gazabını içsinler.

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Çünkü sayılı ayları sona erince Geride bıraktıkları aileleri için niye kaygı çeksinler?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

“En yüksektekileri bile yargılayan Tanrı’ya Kim akıl öğretebilir?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Biri gücünün doruğunda ölür, Büsbütün rahat ve kaygısız.

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Bedeni iyi beslenmiş, İlikleri dolu.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

Ötekiyse acı içinde ölür, İyilik nedir hiç tatmamıştır.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Toprakta birlikte yatarlar, Üzerlerini kurt kaplar.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

“Bakın, düşüncelerinizi, Bana zarar vermek için kurduğunuz düzenleri biliyorum.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

‘Büyük adamın evi nerede?’ diyorsunuz, ‘Kötülerin çadırları nerede?’

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Yolculara hiç sormadınız mı? Anlattıklarına kulak asmadınız mı?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Felaket günü kötü insan esirgenir, Gazap günü ona kurtuluş yolu gösterilir.

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Kim davranışını onun yüzüne vurur? Kim yaptığının karşılığını ona ödetir?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Mezarlığa taşınır, Kabri başında nöbet tutulur.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Vadi toprağı tatlı gelir ona, Herkes ardından gider, Önüsıra gidenlerse sayısızdır.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

“Boş laflarla beni nasıl avutursunuz? Yanıtlarınızdan çıkan tek sonuç yalandır.”

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``