Proverbs 5

HIJO mío, está atento á mi sabiduría, Y á mi inteligencia inclina tu oído;

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Para que guardes consejo, Y tus labios conserven la ciencia.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Porque los labios de la extraña destilan miel, Y su paladar es más blando que el aceite;

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Mas su fin es amargo como el ajenjo, Agudo como cuchillo de dos filos.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Sus pies descienden á la muerte; Sus pasos sustentan el sepulcro:

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Sus caminos son instables; no los conocerás, Si no considerares el camino de vida.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Ahora pues, hijos, oídme, Y no os apartéis de las razones de mi boca.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Aleja de ella tu camino, Y no te acerques á la puerta de su casa;

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Porque no des á los extraños tu honor, Y tus años á cruel;

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

Porque no se harten los extraños de tu fuerza, Y tus trabajos estén en casa del extraño;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

Y gimas en tus postrimerías, Cuando se consumiere tu carne y tu cuerpo,

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

Y digas: ¡Cómo aborrecí el consejo, Y mi corazón menospreció la reprensión;

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Y no oí la voz de los que me adoctrinaban, Y á los que me enseñaban no incliné mi oído!

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Casi en todo mal he estado, En medio de la sociedad y de la congregación.

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Bebe el agua de tu cisterna, Y los raudales de tu pozo.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Derrámense por de fuera tus fuentes, En las plazas los ríos de aguas.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Sean para ti solo, Y no para los extraños contigo.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Sea bendito tu manantial; Y alégrate con la mujer de tu mocedad.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Como cierva amada y graciosa corza, Sus pechos te satisfagan en todo tiempo; Y en su amor recréate siempre.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

¿Y por qué, hijo mío, andarás ciego con la ajena, Y abrazarás el seno de la extraña?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Pues que los caminos del hombre están ante los ojos de JEHOVÁ, Y él considera todas sus veredas.

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Prenderán al impío sus propias iniquidades, Y detenido será con las cuerdas de su pecado.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Él morirá por falta de corrección; Y errará por la grandeza de su locura.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.