Proverbs 6

HIJO mío, si salieres fiador por tu amigo, Si tocaste tu mano por el extraño,
Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
Enlazado eres con las palabras de tu boca, Y preso con las razones de tu boca.
dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
Haz esto ahora, hijo mío, y líbrate, Ya que has caído en la mano de tu prójimo: Ve, humíllate, y asegúrate de tu amigo.
fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.
No des sueño á tus ojos, Ni á tus párpados adormecimiento.
Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
Escápate como el corzo de la mano del cazador, Y como el ave de la mano del parancero.
Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...
Ve á la hormiga, oh perezoso Mira sus caminos, y sé sabio;
Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
La cual no teniendo capitán, Ni gobernador, ni señor,
Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;
Prepara en el verano su comida Y allega en el tiempo de la siega su mantenimiento.
totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.
Perezoso, ¿hasta cuándo has de dormir? ¿Cuándo te levantarás de tu sueño?
Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?
Un poco de sueño, un poco de dormitar, Y cruzar por un poco las manos para reposo:
Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...
Así vendrá tu necesidad como caminante, Y tu pobreza como hombre de escudo.
Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
El hombre malo, el hombre depravado, Anda en perversidad de boca;
Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
Guiña de sus ojos, habla con sus pies, Indica con sus dedos;
clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.
Perversidades hay en su corazón, anda pensando mal en todo tiempo; Enciende rencillas.
Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.
Por tanto su calamidad vendrá de repente; Súbitamente será quebrantado, y no habrá remedio.
De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
Seis cosas aborrece JEHOVÁ, Y aun siete abomina su alma:
Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:
Los ojos altivos, la lengua mentirosa, Las manos derramadoras de sangre inocente,
ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,
El corazón que maquina pensamientos inicuos, Los pies presurosos para correr al mal,
inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,
El testigo falso que habla mentiras, Y el que enciende rencillas entre los hermanos.
martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.
Guarda, hijo mío, el mandamiento de tu padre, Y no dejes la enseñanza de tu madre:
Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
Átalos siempre en tu corazón, Enlázalos á tu cuello.
leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.
Te guiarán cuando anduvieres; cuando durmieres te guardarán; Hablarán contigo cuando despertares.
Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!
Porque el mandamiento es antorcha, y la enseñanza luz; Y camino de vida las reprensiones de la enseñanza:
Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.
Para que te guarden de la mala mujer, De la blandura de la lengua de la extraña.
Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
No codicies su hermosura en tu corazón, Ni ella te prenda con sus ojos:
N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
Porque á causa de la mujer ramera es reducido el hombre á un bocado de pan; Y la mujer caza la preciosa alma del varón.
Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.
¿Tomará el hombre fuego en su seno, Sin que sus vestidos se quemen?
Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?
¿Andará el hombre sobre las brasas, Sin que sus pies se abrasen?
Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?
Así el que entrare á la mujer de su prójimo; No será sin culpa cualquiera que la tocare.
Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.
No tienen en poco al ladrón, cuando hurtare Para saciar su alma teniendo hambre:
Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
Empero tomado, paga las setenas, Da toda la sustancia de su casa.
Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
Mas el que comete adulterio con la mujer, es falto de entendimiento: Corrompe su alma el que tal hace.
Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
Plaga y vergüenza hallará; Y su afrenta nunca será raída.
Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
Porque los celos son el furor del hombre, Y no perdonará en el día de la venganza.
Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;
No tendrá respeto á ninguna redención; Ni querrá perdonar, aunque multipliques los dones.
nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.