Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Áldjad én lelkem az Urat! Uram én Istenem, nagy vagy te igen, ékességet és fenséget öltöztél magadra!

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

A ki körülvette magát világossággal, mint egy öltözettel, és kiterjesztette az egeket, mint egy kárpitot;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

A ki vizeken építi fel az ő palotáját, a felhőket rendeli az ő szekerévé, jár a szeleknek szárnyain;

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

A ki a szeleket teszi követeivé, a lángoló tüzet szolgáivá.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Ő fundálta a földet az ő oszlopain, nem mozdul az meg soha örökké.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Vízáradattal, mint egy ruhával borítottad be azt, a hegyek felett is vizek állottak vala.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Egy kiáltásodtól eloszlának, és mennydörgésednek szavától szétriadának.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Hegyek emelkedének fel és völgyek szállának alá arra a helyre, a melyet fundáltál nékik.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Határt vetettél, a melyet át nem hágnak, nem térnek vissza a földnek elborítására.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

A ki elbocsátja a forrásokat a völgyekbe, hogy folydogáljanak a hegyek között;

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Megitassák a mezőnek minden állatát; a vadszamarak is megoltsák szomjúságukat.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Mellettök lakoznak az égnek madarai, az ágak közül hangicsálnak.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

A ki megöntözi a hegyeket az ő palotájából; a te munkáidnak gyümölcséből megelégíttetik a föld.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

A ki füvet sarjaszt a barmoknak és növényeket az embereknek hasznára, hogy eledelt vegyenek a földből,

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

És bort, a mely megvidámítja a halandónak szívét, fényesebbé teszi az orczát az olajnál; és kenyeret, a mely megerősíti a halandónak szívét.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Megelégíttetnek az Úrnak fái, a Libánonnak czédrusai, a melyeket plántált;

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

A melyeken madarak fészkelnek: az eszterág, a melynek a cziprusok a háza.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

A magas hegyek a vadkecskéknek, a sziklák hörcsögöknek menedéke.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Teremtett holdat ünnepeknek mutatására; a napot, a mely lenyugovását tudja.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Szerzett setétséget, hogy éjszaka legyen, a melyben szétjárjanak a mezőnek összes vadai;

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Az oroszlánkölykök, a melyek ordítanak a prédáért, sürgetvén Istentől eledelöket.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Ha felkél a nap, elrejtőznek és hajlékaikban heverésznek;

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Az ember munkájára megy ki, és az ő dolgára mind estvéig.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Mily számtalanok a te műveid, Uram! Mindazokat bölcsen alkottad meg, és betelt a föld a te gazdagságoddal.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Ez a nagy és széles tenger! Itt vannak benne a megszámlálhatatlan csúszók; apró állatok nagyokkal együtt.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Amott gályák járnak *s* czethal, a melyet azért formáltál, hogy játszadozzék benne.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Mindazok te reád néznek, hogy megadjad eledelüket alkalmas időben.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Adsz nékik *és* ők takarnak; megnyitod kezedet, és megtelnek a te jóvoltoddal.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Elfordítod orczádat, megháborodnak; elveszed a lelköket, kimulnak és porrá lesznek újra.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Kibocsátod a te lelkedet, megújulnak, és újjá teszed a földnek színét.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Legyen az Úrnak dicsőség örökké; örvendezzen az Úr az ő teremtményeiben;

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

A ki, ha rátekint e földre, megrendül az; megilleti a hegyeket, és füstölögnek azok.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Éneklek az Úrnak egész életemben; zengedezek az én Istenemnek, a míg vagyok!

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Legyen kedves néki az én rebegésem; örvendezem én az Úrban;

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Veszszenek el a bűnösök a földről, és a hitetlenek ne legyenek többé! Áldjad én lelkem az Urat; dicsérjétek az Urat!