Psalms 104

Min sjel, lov Herren! Herre min Gud, du er såre stor, høihet og herlighet har du iklædd dig.

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Han hyller sig i lys som i et klædebon, han spenner himmelen ut som et telt,

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

han som tømrer i vannene sine høie saler, han som gjør skyene til sin vogn, som farer frem på vindens vinger.

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Han gjør vinder til sine engler, luende ild til sine tjenere.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Han grunnfestet jorden på dens støtter, den skal ikke rokkes i all evighet.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Du hadde dekket den med dype vann som med et klædebon; vannene stod over fjellene.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

For din trusel flydde de, for din tordens røst for de hastig bort.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

De steg op til fjellene, fór ned i dalene, til det sted du hadde grunnfestet for dem.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

En grense satte du, som de ikke skal overskride; de skal ikke vende tilbake for å dekke jorden.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Han lar kilder springe frem i dalene; mellem fjellene går de.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

De gir alle markens dyr å drikke; villeslene slukker sin tørst.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Over dem bor himmelens fugler; mellem grenene lar de høre sin røst.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Han vanner fjellene fra sine høie saler; av dine gjerningers frukt mettes jorden.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Han lar gress gro for feet og urter til menneskets tjeneste, til å få brød frem av jorden.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Og vin gleder menneskets hjerte, så den gjør åsynet mer skinnende enn olje, og brød styrker menneskets hjerte.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Herrens trær mettes, Libanons sedrer som han har plantet,

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

der hvor fuglene bygger rede, storken som har sin bolig i cypressene.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

De høie fjell er for stengjetene, klippene er tilflukt for fjellgrevlingene.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Han gjorde månen til å fastsette tidene; solen kjenner sin nedgangstid.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Du gjør mørke, og det blir natt; i den rører sig alle dyrene i skogen.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

De unge løver brøler efter rov, for å kreve sin føde av Gud.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Solen går op, de trekker sig tilbake og legger sig i sine boliger.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Mennesket går ut til sin gjerning og til sitt arbeid inntil aftenen.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Hvor mange dine gjerninger er, Herre! Du gjorde dem alle viselig; jorden er full av det du har skapt.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Der er havet, stort og vidtstrakt; der er en vrimmel uten tall, der er dyr, både små og store.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Der går skibene, Leviatan, som du skapte til å leke sig der.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Alle venter de på dig, at du skal gi dem deres føde i sin tid.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Du gir dem, de sanker; du oplater din hånd, de mettes med godt.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Du skjuler ditt åsyn, de forferdes; du drar deres livsånde tilbake, de dør og vender tilbake til sitt støv.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Du sender din Ånd ut, de skapes, og du gjør jordens skikkelse ny igjen.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Herrens ære være til evig tid! Herren glede sig i sine gjerninger!

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Han som ser til jorden, og den bever, som rører ved fjellene, og de ryker.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Jeg vil lovsynge Herren så lenge jeg lever; jeg vil synge for min Gud så lenge jeg er til.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Måtte min tale tekkes ham! Jeg vil glede mig i Herren!

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Men måtte syndere utryddes av jorden, og ugudelige ikke mere finnes! Min sjel, lov Herren! Halleluja!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!