Job 29

Moreover Job continued his parable, and said,

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Oh that I were as in months past, as in the days when God preserved me;

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

When his candle shined upon my head, and when by his light I walked through darkness;

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

As I was in the days of my youth, when the secret of God was upon my tabernacle;

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

When the Almighty was yet with me, when my children were about me;

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

When I washed my steps with butter, and the rock poured me out rivers of oil;

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

When I went out to the gate through the city, when I prepared my seat in the street!

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

The young men saw me, and hid themselves: and the aged arose, and stood up.

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

The princes refrained talking, and laid their hand on their mouth.

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

The nobles held their peace, and their tongue cleaved to the roof of their mouth.

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

When the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it gave witness to me:

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Because I delivered the poor that cried, and the fatherless, and him that had none to help him.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

The blessing of him that was ready to perish came upon me: and I caused the widow's heart to sing for joy.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

I put on righteousness, and it clothed me: my judgment was as a robe and a diadem.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

I was a father to the poor: and the cause which I knew not I searched out.

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

And I brake the jaws of the wicked, and plucked the spoil out of his teeth.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Then I said, I shall die in my nest, and I shall multiply my days as the sand.

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

My root was spread out by the waters, and the dew lay all night upon my branch.

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

My glory was fresh in me, and my bow was renewed in my hand.

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

Unto me men gave ear, and waited, and kept silence at my counsel.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

After my words they spake not again; and my speech dropped upon them.

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

And they waited for me as for the rain; and they opened their mouth wide as for the latter rain.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

If I laughed on them, they believed it not; and the light of my countenance they cast not down.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

I chose out their way, and sat chief, and dwelt as a king in the army, as one that comforteth the mourners.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.