Proverbs 5

Figliuol mio, sta’ attento alla mia sapienza, inclina l’orecchio alla mia intelligenza,

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

affinché tu conservi l’accorgimento, e le tue labbra ritengano la scienza.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Poiché le labbra dell’adultera stillano miele, e la sua bocca è più morbida dell’olio;

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

ma la fine cui mena è amara come l’assenzio, è acuta come una spada a due tagli.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

I suoi piedi scendono alla morte, i suoi passi fan capo al soggiorno dei defunti.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Lungi dal prendere il sentiero della vita, le sue vie sono erranti, e non sa dove va.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Or dunque, figliuoli, ascoltatemi, e non vi dipartite dalle parole della mia bocca.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Tieni lontana da lei la tua via, e non t’accostare alla porta della sua casa,

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

per non dare ad altri il fiore della tua gioventù, e i tuoi anni al tiranno crudele;

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

perché degli stranieri non si sazino de’ tuoi beni, e le tue fatiche non vadano in casa d’altri;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

perché tu non abbia a gemere quando verrà la tua fine, quando la tua carne e il tuo corpo saran consumati,

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

e tu non dica: "Come ho fatto a odiare la correzione, come ha potuto il cuor mio sprezzare la riprensione?

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

come ho fatto a non ascoltare la voce di chi m’ammaestrava, e a non porger l’orecchio a chi m’insegnava?

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

poco mancò che non mi trovassi immerso in ogni male, in mezzo al popolo ed all’assemblea".

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Bevi l’acqua della tua cisterna, l’acqua viva del tuo pozzo

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Le tue fonti debbon esse spargersi al di fuori? e i tuoi rivi debbon essi scorrer per le strade?

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Siano per te solo, e non per degli stranieri con te.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Sia benedetta la tua fonte, e vivi lieto con la sposa della tua gioventù.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Cerva d’amore, cavriola di grazia, le sue carezze t’inebrino in ogni tempo, e sii del continuo rapito nell’affetto suo.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

E perché, figliuol mio, t’invaghiresti d’un’estranea, e abbracceresti il seno della donna altrui?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Ché le vie dell’uomo stan davanti agli occhi dell’Eterno, il quale osserva tutti i sentieri di lui.

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

L’empio sarà preso nelle proprie iniquità, e tenuto stretto dalle funi del suo peccato.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Egli morrà per mancanza di correzione, andrà vacillando per la grandezza della sua follia.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.