Job 19

Allora Giobbe rispose e disse:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

"Fino a quando affliggerete l’anima mia e mi tormenterete coi vostri discorsi?

,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

Son già dieci volte che m’insultate, e non vi vergognate di malmenarmi.

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

Dato pure ch’io abbia errato, il mio errore concerne me solo.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

Ma se proprio volete insuperbire contro di me e rimproverarmi la vergogna in cui mi trovo,

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

allora sappiatelo: chi m’ha fatto torto e m’ha avvolto nelle sue reti è Dio.

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

Ecco, io grido: "Violenza!" e nessuno risponde; imploro aiuto, ma non c’è giustizia!

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

Dio m’ha sbarrato la via e non posso passare, ha coperto di tenebre il mio cammino.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

M’ha spogliato della mia gloria, m’ha tolto dal capo la corona.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

M’ha demolito a brano a brano, e io me ne vo! ha sradicata come un albero la mia speranza.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

Ha acceso l’ira sua contro di me, e m’ha considerato come suo nemico.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

Le sue schiere son venute tutte insieme, si sono spianata la via fino a me, han posto il campo intorno alla mia tenda.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

Egli ha allontanato da me i miei fratelli, i miei conoscenti si son del tutto alienati da me.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

M’hanno abbandonato i miei parenti, gl’intimi miei m’hanno dimenticato.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

I miei domestici e le mie serve mi trattan da straniero; agli occhi loro io sono un estraneo.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

Chiamo il mio servo, e non risponde, devo supplicarlo con la mia bocca.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

Il mio fiato ripugna alla mia moglie, faccio pietà a chi nacque dal seno di mia madre.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

Perfino i bimbi mi sprezzano; se cerco d’alzarmi mi scherniscono.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

Tutti gli amici più stretti m’hanno in orrore, e quelli che amavo mi si son vòlti contro.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

Le mie ossa stanno attaccate alla mia pelle, alla mia carne, non m’è rimasto che la pelle de’ denti.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

Pietà, pietà di me, voi, miei amici! ché la man di Dio m’ha colpito.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

Perché perseguitarmi come fa Dio? Perché non siete mai sazi della mia carne?

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

Oh se le mie parole fossero scritte! se fossero consegnate in un libro!

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

se con lo scalpello di ferro e col piombo fossero incise nella roccia per sempre!…

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

Ma io so che il mio Vindice vive, e che alla fine si leverà sulla polvere.

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

E quando, dopo la mia pelle, sarà distrutto questo corpo, senza la mia carne, vedrò Iddio.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

Io lo vedrò a me favorevole; lo contempleranno gli occhi miei, non quelli d’un altro… il cuore, dalla brama, mi si strugge in seno!

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

Se voi dite: Come lo perseguiteremo, come troveremo in lui la causa prima dei suoi mali?

Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Temete per voi stessi la spada, ché furiosi sono i castighi della spada affinché sappiate che v’è una giustizia".

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``