Job 29

Jòb tanmen pale ankò, li di:

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

-Ki moun ki va fè m' viv tan lontan an, lè Bondye t'ap voye je sou mwen an?

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

Lè sa a, Bondye te toujou la avèk mwen. Limyè li te klere anwo tèt mwen, li t'ap moutre m' kote pou m' mete pye m' nan fènwa a.

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

Nan tan sa a, tout zafè m' t'ap mache byen. Bondye te zanmi m'. Li t'ap pwoteje kay mwen.

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

Bondye ki gen tout pouvwa a te toujou la avèk mwen. Mwen t'ap viv nan mitan tout pitit gason m' yo.

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

Bèf ak kabrit mwen yo te konn bay anpil lèt. Pye oliv mwen yo te donnen menm nan tè wòch.

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

Lè mwen parèt pòtay lavil la, lè mwen pran plas mwen nan mitan chèf fanmi yo,

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

wè yo wè m', jenn gason yo mete kò yo sou kote, granmoun yo leve kanpe pa respè pou mwen.

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

Notab yo sispann pale, yo fèmen bouch yo.

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

Ata chèf yo pa ka pale ankò! Lang yo vin lou nan bouch yo.

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

Tout moun ki te wè m' t'ap mache fè lwanj mwen, tout moun ki te tande m' te kontan avè m'.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Mwen lonje men bay pòv malere ki nan ka ansanm ak timoun san papa ki san sekou.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Moun ki te nan pi gwo mizè t'ap fè lwanj mwen. Mwen te fè kè vèv yo kontan.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

Mwen te toujou fè sa ki dwat. Mwen pa t' janm nan patipri.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

Se mwen ki te wè pou avèg yo. Se mwen ki te mache pou kokobe yo.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

Mwen te yon papa pou pòv malere yo. Mwen te kanpe pou defann kòz etranje yo.

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

Mwen te kraze pouvwa malveyan yo. Mwen sove moun ki te anba men yo.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Mwen t'ap di nan kè m': M'a viv kont viv mwen. M'a mouri sou kabann mwen ak kè poze.

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Mwen te tankou yon pyebwa plante bò larivyè. Sou tout branch li yo se lawouze.

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

Moun pa ta janm sispann fè lwanj mwen. Mwen t'ap toujou gen tout fòs mwen sou mwen.

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

Lè m'ap pale, tout moun fèmen bouch yo. Yo louvri zòrèy yo, y'ap tann konsa konsèy m'ap bay.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Pawòl mwen tonbe nan kè yo tankou grenn lapli. Lè m' fin pale, pesonn pa gen anyen pou di ankò.

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Yo t'ap tann mwen pale tankou tè sèk k'ap tann lapli. Yo rete bouch louvri pou ranmase sa m'ap di.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Lè yo dekouraje, mwen fè yon ti ri ak yo. Sa te kont pou remoute kouraj yo.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Mwen te kanpe alatèt yo. Mwen mennen yo tankou yon wa k'ap mennen sòlda li yo. Mwen di yo sa pou yo fè. Mwen te ba yo kouraj lè yo nan lafliksyon.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.