Job 29

Job prit de nouveau la parole sous forme sentencieuse et dit:

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

Oh! que ne puis-je être comme aux mois du passé, Comme aux jours où Dieu me gardait,

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

Quand sa lampe brillait sur ma tête, Et que sa lumière me guidait dans les ténèbres!

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

Que ne suis-je comme aux jours de ma vigueur, Où Dieu veillait en ami sur ma tente,

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

Quand le Tout-Puissant était encore avec moi, Et que mes enfants m'entouraient;

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

Quand mes pieds se baignaient dans la crème Et que le rocher répandait près de moi des ruisseaux d'huile!

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

Si je sortais pour aller à la porte de la ville, Et si je me faisais préparer un siège dans la place,

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

Les jeunes gens se retiraient à mon approche, Les vieillards se levaient et se tenaient debout.

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

Les princes arrêtaient leurs discours, Et mettaient la main sur leur bouche;

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

La voix des chefs se taisait, Et leur langue s'attachait à leur palais.

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

L'oreille qui m'entendait me disait heureux, L'oeil qui me voyait me rendait témoignage;

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Car je sauvais le pauvre qui implorait du secours, Et l'orphelin qui manquait d'appui.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

La bénédiction du malheureux venait sur moi; Je remplissais de joie le coeur de la veuve.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

Je me revêtais de la justice et je lui servais de vêtement, J'avais ma droiture pour manteau et pour turban.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

J'étais l'oeil de l'aveugle Et le pied du boiteux.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

J'étais le père des misérables, J'examinais la cause de l'inconnu;

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

Je brisais la mâchoire de l'injuste, Et j'arrachais de ses dents la proie.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Alors je disais: Je mourrai dans mon nid, Mes jours seront abondants comme le sable;

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

L'eau pénétrera dans mes racines, La rosée passera la nuit sur mes branches;

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

Ma gloire reverdira sans cesse, Et mon arc rajeunira dans ma main.

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

On m'écoutait et l'on restait dans l'attente, On gardait le silence devant mes conseils.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Après mes discours, nul ne répliquait, Et ma parole était pour tous une bienfaisante rosée;

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Ils comptaient sur moi comme sur la pluie, Ils ouvraient la bouche comme pour une pluie du printemps.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Je leur souriais quand ils perdaient courage, Et l'on ne pouvait chasser la sérénité de mon front.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

J'aimais à aller vers eux, et je m'asseyais à leur tête; J'étais comme un roi au milieu d'une troupe, Comme un consolateur auprès des affligés.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.