Proverbs 5

Mærk dig, min Søn, min Visdom, bøj til min Indsigt dit Øre,

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

at Kløgt må våge øver dig, Læbernes kundskab vare på dig.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Thi af Honning drypper den fremmedes Læber, glattere end Olie er hendes Gane;

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

men til sidst er hun besk som Malurt, hvas som tveægget Sværd;

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

hendes Fødder styrer nedad mod Døden, til Dødsriget stunder hendes Fjed;

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

hun følger ej Livets Vej, hendes Spor er bugtet, hun ved det ikke.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Hør mig da nu, min Søn, vig ikke fra min Munds Ord!

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Lad din Vej være langt fra hende, kom ej hendes Husdør nær,

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

at du ikke må give andre din Ære, en grusom Mand dine År.

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

at ikke dit Gods skal mætte fremmede, din Vinding ende i Andenmands Hus,

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

så du gribes af Anger til sidst, når dit Kød og Huld svinder hen,

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

og du siger: "Ak, at jeg hadede Tugt, at mit Hjerte lod hånt om Revselse,

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

så jeg ikke lød mine Læreres Røst, ej bøjed mit Øre til dem, som lærte mig!

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Nær var jeg kommet i alskens Ulykke midt i Forsamling og Menighed!"

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Drik Vand af din egen Cisterne og rindende Vand af din Brønd;

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

lad ej dine Kilder flyde på Gaden, ej dine Bække på Torvene!

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Dig skal de tilhøre, dig alene, ingen fremmed ved Siden af dig!

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Velsignet være dit Væld, og glæd dig ved din Ungdoms Hustru,

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

den elskelige Hind, den yndige Gazel; hendes Elskov fryde dig stedse, berus dig altid i hendes Kærlighed!

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Hvi beruser du dig, min Søn, i en fremmed og tager en andens Hustru i Favn?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Thi for HERRENs Øjne er Menneskets Veje, grant følger han alle dets Spor;

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

den gudløse fanges af egen Brøde og holdes fast i Syndens Reb;

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

han dør af Mangel på Tugt, går til ved sin store Dårskab.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.