Proverbs 26

Jako sníh v létě, a jako déšť ve žni, tak nepřipadá na blázna čest.

Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Jako vrabec přenáší se, a vlaštovice létá, tak zlořečení bez příčiny nedojde.

Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -

Bič na koně, uzda na osla, a kyj na hřbet blázna.

Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

Neodpovídej bláznu podlé bláznovství jeho, abys i ty jemu nebyl podobný.

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -

Odpověz bláznu podlé bláznovství jeho, aby sám u sebe nebyl moudrý.

Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -

Jako by nohy osekal, bezpráví se dopouští ten, kdož svěřuje poselství bláznu.

Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

Jakož nejednostejní jsou hnátové kulhavého, tak řeč v ústech bláznů.

Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -

Jako vložiti kámen do praku, tak jest, když kdo ctí blázna.

Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -

Trn, kterýž se dostává do rukou opilého, jest přísloví v ústech bláznů.

Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -

Veliký pán stvořil všecko, a dává odplatu bláznu, i odměnu přestupníkům.

Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -

Jakož pes navracuje se k vývratku svému, tak blázen opětuje bláznovství své.

Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

Spatřil-li bys člověka, an jest moudrý sám u sebe, naděje o bláznu lepší jest než o takovém.

Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -

Říká lenoch: Lev lítý jest na cestě, lev jest v ulici.

Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!

Dvéře se obracejí na stežejích svých, a lenoch na lůži svém.

Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.

Schovává lenivý ruku svou za ňadra; těžko mu vztáhnouti ji k ústům svým.

Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -

Moudřejší jest lenivý u sebe sám, nežli sedm odpovídajících s soudem.

Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.

Psa za uši lapá, kdož odcházeje, hněvá se ne v své při.

Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.

Jako nesmyslný vypouští jiskry a šípy smrtelné,

Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,

Tak jest každý, kdož oklamává bližního, a říká: Zdaž jsem nežertoval?

aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -

Když není drev, hasne oheň; tak když nebude klevetníka, utichne svár.

Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

Uhel mrtvý k roznícení, a drva k ohni, tak člověk svárlivý k roznícení svady.

După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

Slova utrhače jako ubitých, ale však sstupují do vnitřností života.

Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

Stříbrná trůska roztažená po střepě jsou rtové protivní a srdce zlé.

Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.

Rty svými za jiného se staví ten, jenž nenávidí, ale u vnitřnosti své skládá lest.

Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

Když se ochotný ukáže řečí svou, nevěř mu; nebo sedmera ohavnost jest v srdci jeho.

Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.

Přikrývána bývá nenávist chytře, ale zlost její zjevena bývá v shromáždění.

Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -

Kdo jámu kopá, do ní upadá, a kdo valí kámen, na něj se obrací.

Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Člověk jazyka ošemetného v nenávisti má ponížené, a ústy úlisnými způsobuje pád.

Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -