Job 21

Тогава Йов отговори и каза:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Слушайте внимателно речта ми и нека това бъде утехата от вас.

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Потърпете ме, и ще говоря; а след като съм говорил, се присмивай.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

На човек ли се оплаквам? И защо да не се притесни духът ми?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Обърнете се към мен и онемейте, и сложете ръка на уста!

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Дори и когато си спомня, се ужасявам и трепет обзема плътта ми.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Защо безбожните живеят, остаряват, стават много силни?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Потомството им се утвърждава заедно с тях пред лицето им, издънките им — пред очите им.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Домовете им са в безопасност от страх и Божията тояга не е върху тях.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Говедата им се плодят, без да пропускат; кравата им се тели, без да помята.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Пускат момчетата си като стадо и децата им скачат наоколо.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Издигат глас със тъпанче и арфа и се радват при звука на флейта.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Прекарват дните си в благополучие и в миг потъват във Шеол.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

И въпреки това казват на Бога: Махни се от нас, защото не желаем познанието на пътищата Ти!

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Какво е Всемогъщият, че да Му служим? И какво ни ползва да Го призоваваме?

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Ето, благополучието им не е в ръката им. Далеч да е от мен съветът на безбожните!

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Колко често угасва светилото на безбожните и бедствието им връхлита върху тях, и Бог им разпределя примки в гнева Си,

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

и те са като слама пред вятъра и като плява, която бурята отнася?

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Дали Бог пази наказанието за греха му за децата му? По-добре да отплати на него, за да разбере!

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Собствените му очи да видят гибелта му и от яростта на Всемогъщия да пие!

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Защото, каква радост има от дома си след себе си, когато броят на месеците му се пресече насред?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Ще научи ли някой Бога на знание, когато Той е, който съди високопоставените?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Един умира в цялата си сила, напълно спокоен и сигурен;

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

ребрата му са пълни с тлъстина и мозъкът на костите му свеж е.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

А друг умира с горестна душа и никога не е ял с радост.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Заедно лежат в пръстта и червеи покриват ги еднакво.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Ето, зная мислите ви и плановете ви за моето съсипване.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Защото вие казвате: Къде е къщата на първенеца? Къде е шатрата и жилището на безбожните?

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Не сте ли попитали пътуващите по пътя? И не познавате ли техните белези?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Защото безбожните се пазят за ден на гибел и в деня на ярост ще бъдат отведени.

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Кой ще изяви пътя му в лицето му? И кой ще му отплати, каквото е извършил?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Но и той ще бъде отведен в гроба и в гроба ще остане.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

Буците на долината ще му бъдат сладки и всеки човек ще отиде след него, както безброй други преди него са отишли.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Как тогава ще ме утешавате с празни думи, когато в отговорите ви остава лъжовност?

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``