Proverbs 26

Yaz ortasında kar, hasatta yağmur uygun olmadığı gibi, Akılsıza da onur yakışmaz.

Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Öteye beriye uçuşan serçe Ve kırlangıç gibi, Hak edilmemiş lanet de tutmaz.

Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum sboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -

Ata kırbaç, eşeğe gem, Akılsızın sırtına da değnek gerek.

Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

Akılsıza ahmaklığına göre karşılık verme, Yoksa sen de onun düzeyine inersin.

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. -

Akılsıza ahmaklığına uygun karşılık ver, Yoksa kendini bilge sanır.

Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. -

Akılsızın eliyle haber gönderen, Kendi ayaklarını kesen biri gibi, Kendine zarar verir.

Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. -

Akılsızın ağzında özdeyiş, Kötürümün sarkan bacakları gibidir.

Cum sînt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. -

Akılsızı onurlandırmak, Taşı sapana bağlamak gibidir.

Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun. -

Sarhoşun elindeki dikenli dal ne ise, Akılsızın ağzında özdeyiş de odur.

Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. -

Oklarını gelişigüzel fırlatan okçu neyse, Yoldan geçen akılsızı ya da sarhoşu ücretle tutan da öyledir.

Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este celce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi. -

[] Ahmaklığını tekrarlayan akılsız, Kusmuğuna dönen köpek gibidir.

Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

Kendini bilge gören birini tanıyor musun? Akılsız bile ondan daha umut vericidir.

Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. -

Tembel, “Yolda aslan var, Sokaklarda aslan dolaşıyor” der.

Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!

Menteşeleri üzerinde dönen kapı gibi, Tembel de yatağında döner durur.

Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.

Tembel elini sahana daldırır, Yeniden ağzına götürmeye üşenir.

Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură. -

Tembel kendini, Akıllıca yanıt veren yedi kişiden daha bilge sanır.

Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.

Kendini ilgilendirmeyen bir kavgaya bulaşan kişi, Yoldan geçen köpeği kulaklarından tutana benzer.

Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.

Ateşli ve öldürücü oklar savuran bir deli neyse, Komşusunu aldatıp, “Şaka yapıyordum” Diyen de öyledir.

Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare,

Ateşli ve öldürücü oklar savuran bir deli neyse, Komşusunu aldatıp, “Şaka yapıyordum” Diyen de öyledir.

aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` -

Odun bitince ateş söner, Dedikoducu yok olunca kavga diner.

Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

Kor için kömür, ateş için odun neyse, Çekişmeyi alevlendirmek için kavgacı da öyledir.

După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

Dedikodu tatlı lokma gibidir, İnsanın ta içine işler.

Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

Okşayıcı dudaklarla kötü yürek, Sırlanmış toprak kaba benzer.

Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.

Yüreği nefret dolu kişi sözleriyle niyetini gizlemeye çalışır, Ama içi hile doludur.

Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

Güzel sözlerine kanma, Çünkü yüreğinde yedi iğrenç şey vardır.

Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui.

Nefretini hileyle örtse bile, Kötülüğü toplumun önünde ortaya çıkar.

Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare. -

Başkasının kuyusunu kazan içine kendi düşer, Taşı yuvarlayan altında kalır.

Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Yalancı dil incittiği kişilerden nefret eder, Yaltaklanan ağızdan yıkım gelir.

Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -