Psalms 104

BENDICE, alma mía, á JEHOVÁ. JEHOVÁ, Dios mío, mucho te has engrandecido; Haste vestido de gloria y de magnificencia.

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

El que se cubre de luz como de vestidura, Que extiende los cielos como una cortina;

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Que establece sus aposentos entre las aguas; El que pone las nubes por su carroza, El que anda sobre las alas del viento;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

El que hace á sus ángeles espíritus, Sus ministros al fuego flameante.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Él fundó la tierra sobre sus basas; No será jamás removida.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Con el abismo, como con vestido, la cubriste; Sobre los montes estaban las aguas.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Á tu reprensión huyeron; Al sonido de tu trueno se apresuraron;

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Subieron los montes, descendieron los valles, Al lugar que tú les fundaste.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Pusísteles término, el cual no traspasarán; Ni volverán á cubrir la tierra.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Tú eres el que envías las fuentes por los arroyos; Van entre los montes.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Abrevan á todas las bestias del campo: Quebrantan su sed los asnos montaraces.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Junto á aquellos habitarán las aves de los cielos; Entre las ramas dan voces.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

El que riega los montes desde sus aposentos: Del fruto de sus obras se sacia la tierra.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

El que hace producir el heno para las bestias, Y la hierba para el servicio del hombre; Sacando el pan de la tierra.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Y el vino que alegra el corazón del hombre, Y el aceite que hace lucir el rostro, Y el pan que sustenta el corazón del hombre.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Llénanse de jugo los árboles de JEHOVÁ, Los cedros del Líbano que él plantó.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Allí anidan las aves; En las hayas hace su casa la cigüeña.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Los montes altos para las cabras monteses; Las peñas, madrigueras para los conejos.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Hizo la luna para los tiempos: El sol conoce su ocaso.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Pone las tinieblas, y es la noche: En ella corretean todas las bestias de la selva.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Los leoncillos braman á la presa, Y para buscar de Dios su comida.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Sale el sol, recógense, Y échanse en sus cuevas.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Sale el hombre á su hacienda, Y á su labranza hasta la tarde.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

¡Cuán muchas son tus obras, oh JEHOVÁ! Hiciste todas ellas con sabiduría: La tierra está llena de tus beneficios.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Asimismo esta gran mar y ancha de términos: En ella pescados sin número, Animales pequeños y grandes.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Allí andan navíos; Allí este leviathán que hiciste para que jugase en ella.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Todos ellos esperan en ti, Para que les des su comida á su tiempo.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Les das, recogen; Abres tu mano, hártanse de bien.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Escondes tu rostro, túrbanse: Les quitas el espíritu, dejan de ser, Y tórnanse en su polvo.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Envías tu espíritu, críanse: Y renuevas la haz de la tierra.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Sea la gloria de JEHOVÁ para siempre; Alégrese JEHOVÁ en sus obras;

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

El cual mira á la tierra, y ella tiembla; Toca los montes, y humean.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Á JEHOVÁ cantaré en mi vida: Á mi Dios salmearé mientras viviere.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Serme ha suave hablar de él: Yo me alegraré en JEHOVÁ.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Sean consumidos de la tierra los pecadores, Y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, á JEHOVÁ. Aleluya.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!