Proverbs 17

MEJOR es un bocado seco, y en paz, Que la casa de contienda llena de víctimas.

Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

El siervo prudente se enseñoreará del hijo que deshonra, Y entre los hermanos partirá la herencia.

Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

El crisol para la plata, y la hornaza para el oro: Mas JEHOVÁ prueba los corazones.

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

El malo está atento al labio inicuo; Y el mentiroso escucha á la lengua detractora.

Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

El que escarnece al pobre, afrenta á su Hacedor: Y el que se alegra en la calamidad, no quedará sin castigo.

Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

Corona de los viejos son los hijos de los hijos; Y la honra de los hijos, sus padres.

Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

No conviene al necio la altilocuencia: ¡Cuánto menos al príncipe el labio mentiroso!

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

Piedra preciosa es el cohecho en ojos de sus dueños: Á donde quiera que se vuelve, da prosperidad.

Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

El que cubre la prevaricación, busca amistad: Mas el que reitera la palabra, aparta al amigo.

Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

Aprovecha la reprensión en el entendido, Más que si cien veces hiriese en el necio.

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

El rebelde no busca sino mal; Y mensajero cruel será contra él enviado.

Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

Mejor es se encuentre un hombre con una osa á la cual han robado sus cachorros, Que con un fatuo en su necedad.

Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

El que da mal por bien, No se apartará el mal de su casa.

Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -

El que comienza la pendencia es como quien suelta las aguas: Deja pues la porfía, antes que se enmarañe.

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

El que justifica al impío, y el que condena al justo, Ambos á dos son abominación á JEHOVÁ.

Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

¿De qué sirve el precio en la mano del necio para comprar sabiduría, No teniendo entendimiento?

La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -

En todo tiempo ama el amigo; Y el hermano para la angustia es nacido.

Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

El hombre falto de entendimiento toca la mano, Fiando á otro delante de su amigo.

Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

La prevaricación ama el que ama pleito; Y el que alza su portada, quebrantamiento busca.

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

El perverso de corazón nunca hallará bien: Y el que revuelve con su lengua, caerá en mal.

Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

El que engendra al necio, para su tristeza lo engendra: Y el padre del fatuo no se alegrará.

Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

El corazón alegre produce buena disposición: Mas el espíritu triste seca los huesos.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

El impío toma dádiva del seno Para pervertir las sendas del derecho.

Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

En el rostro del entendido aparece la sabiduría: Mas los ojos del necio vagan hasta el cabo de la tierra.

Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

El hijo necio es enojo á su padre, Y amargura á la que lo engendró.

Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

Ciertamente no es bueno condenar al justo, Ni herir á los príncipes que hacen lo recto.

Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

Detiene sus dichos el que tiene sabiduría: De prudente espíritu es el hombre entendido.

Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

Aun el necio cuando calla, es contado por sabio: El que cierra sus labios es entendido.

Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.