Proverbs 18

SEGÚN su antojo busca el que se desvía, Y se entremete en todo negocio.
Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -
No toma placer el necio en la inteligencia, Sino en lo que su corazón se descubre.
Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -
Cuando viene el impío, viene también el menosprecio, Y con el deshonrador la afrenta.
Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -
Aguas profundas son las palabras de la boca del hombre; Y arroyo revertiente, la fuente de la sabiduría.
Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -
Tener respeto á la persona del impío, Para hacer caer al justo de su derecho, no es bueno.
Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -
Los labios del necio vienen con pleito; Y su boca á cuestiones llama.
Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -
La boca del necio es quebrantamiento para sí, Y sus labios son lazos para su alma.
Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -
Las palabras del chismoso parecen blandas, Y descienden hasta lo íntimo del vientre.
Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -
También el que es negligente en su obra Es hermano del hombre disipador.
Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -
Torre fuerte es el nombre de JEHOVÁ: Á él correrá el justo, y será levantado.
Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -
Las riquezas del rico son la ciudad de su fortaleza, Y como un muro alto en su imaginación.
Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -
Antes del quebrantamiento se eleva el corazón del hombre, Y antes de la honra es el abatimiento.
Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -
El que responde palabra antes de oír, Le es fatuidad y oprobio.
Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -
El ánimo del hombre soportará su enfermedad: Mas ¿quién soportará al ánimo angustiado?
Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -
El corazón del entendido adquiere sabiduría; Y el oído de los sabios busca la ciencia.
O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -
El presente del hombre le ensancha el camino, Y le lleva delante de los grandes.
Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -
El primero en su propia causa parece justo; Y su adversario viene, y le sondea.
Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -
La suerte pone fin á los pleitos, Y desparte los fuertes.
Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -
El hermano ofendido es más tenaz que una ciudad fuerte: Y las contiendas de los hermanos son como cerrojos de alcázar.
Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -
Del fruto de la boca del hombre se hartará su vientre; Hartaráse del producto de sus labios.
Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -
La muerte y la vida están en poder de la lengua; Y el que la ama comerá de sus frutos.
Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -
El que halló esposa halló el bien, Y alcanzó la benevolencia de JEHOVÁ.
Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -
El pobre habla con ruegos; Mas el rico responde durezas.
Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -
El hombre que tiene amigos, ha de mostrarse amigo: Y amigo hay más conjunto que el hermano.
Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -