Job 30

MAS ahora los más mozos de días que yo, se ríen de mí; Cuyos padres yo desdeñara ponerlos con los perros de mi ganado.

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

Porque ¿para qué yo habría menester la fuerza de sus manos, En los cuales había perecido con el tiempo?

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Por causa de la pobreza y del hambre andaban solos; Huían á la soledad, á lugar tenebroso, asolado y desierto.

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

Que cogían malvas entre los arbustos, Y raíces de enebro para calentarse.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Eran echados de entre las gentes, Y todos les daban grita como al ladrón.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

Habitaban en las barrancas de los arroyos, En las cavernas de la tierra, y en las rocas.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

Bramaban entre las matas, Y se reunían debajo de las espinas.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

Hijos de viles, y hombres sin nombre, Más bajos que la misma tierra.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

Y ahora yo soy su canción, Y he sido hecho su refrán.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Abomínanme, aléjanse de mí, Y aun de mi rostro no detuvieron su saliva.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Porque Dios desató mi cuerda, y me afligió, Por eso se desenfrenaron delante de mi rostro.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Á la mano derecha se levantaron los jóvenes; Empujaron mis pies, Y sentaron contra mí las vías de su ruina.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Mi senda desbarataron, Aprovecháronse de mi quebrantamiento, Contra los cuales no hubo ayudador.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Vinieron como por portillo ancho, Revolviéronse á mi calamidad.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Hanse revuelto turbaciones sobre mí; Combatieron como viento mi alma, Y mi salud pasó como nube

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Y ahora mi alma está derramada en mí; Días de aflicción me han aprehendido.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

De noche taladra sobre mí mis huesos, Y mis pulsos no reposan.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

Con la grande copia de materia mi vestidura está demudada; Cíñeme como el cuello de mi túnica.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Derribóme en el lodo, Y soy semejante al polvo y á la ceniza.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Clamo á ti, y no me oyes; Preséntome, y no me atiendes.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Haste tornado cruel para mí: Con la fortaleza de tu mano me amenazas.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Levantásteme, é hicísteme cabalgar sobre el viento, Y disolviste mi sustancia.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Porque yo conozco que me reduces á la muerte; Y á la casa determinada á todo viviente.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

Mas él no extenderá la mano contra el sepulcro; ¿Clamarán los sepultados cuando él los quebrantare?

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

¿No lloré yo al afligido? Y mi alma ¿no se entristeció sobre el menesteroso?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Cuando esperaba yo el bien, entonces vino el mal; Y cuando esperaba luz, la oscuridad vino.

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Mis entrañas hierven, y no reposan; Días de aflicción me han sobrecogido.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Denegrido ando, y no por el sol: Levantádome he en la congregación, y clamado.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

He venido á ser hermano de los dragones, Y compañero de los búhos.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

Mi piel está denegrida sobre mí, Y mis huesos se secaron con ardentía.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

Y hase tornado mi arpa en luto, Y mi órgano en voz de lamentadores.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.