Job 31

HICE pacto con mis ojos: ¿Cómo pues había yo de pensar en virgen?

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Porque ¿qué galardón me daría de arriba Dios, Y qué heredad el Omnipotente de las alturas?

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

¿No hay quebrantamiento para el impío, Y extrañamiento para los que obran iniquidad?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

¿No ve él mis caminos, Y cuenta todos mis pasos?

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

Si anduve con mentira, Y si mi pie se apresuró á engaño,

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

Péseme Dios en balanzas de justicia, Y conocerá mi integridad.

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

Si mis pasos se apartaron del camino, Y si mi corazón se fué tras mis ojos, Y si algo se apegó á mis manos,

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

Siembre yo, y otro coma, Y mis verduras sean arrancadas.

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

Si fué mi corazón engañado acerca de mujer, Y si estuve acechando á la puerta de mi prójimo:

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

Muela para otro mi mujer, Y sobre ella otros se encorven.

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

Porque es maldad é iniquidad, Que han de castigar los jueces.

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

Porque es fuego que devoraría hasta el sepulcro, Y desarraigaría toda mi hacienda.

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

Si hubiera tenido en poco el derecho de mi siervo y de mi sierva, Cuando ellos pleitearan conmigo,

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

¿Qué haría yo cuando Dios se levantase? Y cuando él visitara, ¿qué le respondería yo?

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

El que en el vientre me hizo á mí, ¿no lo hizo á él? ¿Y no nos dispuso uno mismo en la matriz?

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

Si estorbé el contento de los pobres, É hice desfallecer los ojos de la viuda;

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

Y si comí mi bocado solo, Y no comió de él el huérfano;

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

(Porque desde mi mocedad creció conmigo como con padre, Y desde el vientre de mi madre fuí guía de la viuda;)

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

Si he visto que pereciera alguno sin vestido, Y al menesteroso sin cobertura;

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

Si no me bendijeron sus lomos, Y del vellón de mis ovejas se calentaron;

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

Si alcé contra el huérfano mi mano, Aunque viese que me ayudarían en la puerta;

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

Mi espalda se caiga de mi hombro, Y mi brazo sea quebrado de mi canilla.

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

Porque temí el castigo de Dios, Contra cuya alteza yo no tendría poder.

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Si puse en oro mi esperanza, Y dije al oro: Mi confianza eres tú;

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

Si me alegré de que mi hacienda se multiplicase, Y de que mi mano hallase mucho;

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

Si he mirado al sol cuando resplandecía, Y á la luna cuando iba hermosa,

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

Y mi corazón se engañó en secreto, Y mi boca besó mi mano:

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

Esto también fuera maldad juzgada; Porque habría negado al Dios soberano.

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Si me alegré en el quebrantamiento del que me aborrecía, Y me regocijé cuando le halló el mal;

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

(Que ni aun entregué al pecado mi paladar, Pidiendo maldición para su alma;)

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

Cuando mis domésticos decían: ¡Quién nos diese de su carne! nunca nos hartaríamos.

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

El extranjero no tenía fuera la noche; Mis puertas abría al caminante.

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

Si encubrí, como los hombres mis prevaricaciones, Escondiendo en mi seno mi iniquidad;

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

Porque quebrantaba á la gran multitud, Y el menosprecio de las familias me atemorizó, Y callé, y no salí de mi puerta:

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

¡Quién me diera quien me oyese! He aquí mi impresión es que el Omnipotente testificaría por mí, Aunque mi adversario me hiciera el proceso.

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

Ciertamente yo lo llevaría sobre mi hombro, Y me lo ataría en lugar de corona.

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

Yo le contaría el número de mis pasos, Y como príncipe me llegaría á él.

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Si mi tierra clama contra mí, Y lloran todos sus surcos;

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

Si comí su sustancia sin dinero, Ó afligí el alma de sus dueños;

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

En lugar de trigo me nazcan abrojos, Y espinas en lugar de cebada.

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.