Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Благослови, душе моя, Господа! Господи, Боже мій, Ти вельми великий, зодягнувся Ти в велич та в славу!

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Зодягає Він світло, як шати, небеса простягає, немов би завісу.

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Він ставить на водах палати Свої, хмари кладе за Свої колесниці, ходить на крилах вітрових!

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Він чинить вітри за Своїх посланців, палючий огонь за Своїх слуг.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Землю Ти вґрунтував на основах її, щоб на вічні віки вона не захиталась,

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

безоднею вкрив Ти її, немов шатою. Стала вода над горами,

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

від погрози Твоєї вона втекла, від гуркоту грому Твого побігла вона,

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

виходить на гори та сходить в долини, на місце, що Ти встановив був для неї.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Ти границю поклав, щоб її вона не перейшла, щоб вона не вернулася землю покрити.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Він джерела пускає в потоки, що пливуть між горами,

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

напувають вони всю пільну звірину, ними дикі осли гасять спрагу свою.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Птаство небесне над ними живе, видає воно голос з-посеред галузок.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Він напоює гори з палаців Своїх, із плоду чинів Твоїх земля сититься.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Траву для худоби вирощує, та зеленину для праці людині, щоб хліб добувати з землі,

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

і вино, що серце людині воно звеселяє, щоб більш від оливи блищало обличчя, і хліб, що серце людині зміцняє.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Насичуються Господні дерева, ті кедри ливанські, що Ти насадив,

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

що там кубляться птахи, бузько, кипариси мешкання його.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Гори високі для диких козиць, скелі сховище скельним звіринам.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

і місяця Він учинив для означення часу, сонце знає свій захід.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Темноту Ти наводиш і ніч настає, в ній порушується вся звірина лісна,

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

ричать левчуки за здобичею та шукають від Бога своєї поживи.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Сонце ж засвітить вони повтікають, та й кладуться по норах своїх.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Людина виходить на працю свою, й на роботу свою аж до вечора.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Які то численні діла Твої, Господи, Ти мудро вчинив їх усіх, Твого творива повна земля!

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Ось море велике й розлогошироке, там повзюче, й числа їм немає, звірина мала та велика!

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Ходять там кораблі, там той левіятан, якого створив Ти, щоб бавитися йому в морі.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Вони всі чекають Тебе, щоб Ти часу свого поживу їм дав.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Даєш їм збирають вони, руку Свою розкриваєш добром насичаються.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Ховаєш обличчя Своє то вони перелякані, забираєш їм духа вмирають вони, та й вертаються до свого пороху.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Посилаєш Ти духа Свого вони творяться, і Ти відновляєш обличчя землі.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Нехай буде слава Господня навіки, хай ділами Своїми радіє Господь!

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Він погляне на землю й вона затремтить, доторкнеться до гір і димують вони!

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Я буду співати Господеві в своєму житті, буду грати для Бога мого, аж поки живу!

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Буде приємна Йому моя мова, я Господом буду радіти!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Нехай згинуть грішні з землі, а безбожні немає вже їх! Благослови, душе моя, Господа! Алілуя!