Job 19

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Y RESPONDIÓ Job, y dijo:

,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

¿Hasta cuándo angustiaréis mi alma, Y me moleréis con palabras?

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

Ya me habéis vituperado diez veces: ¿No os avergonzáis de descomediros delante de mí?

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

Sea así que realmente haya yo errado, Conmigo se quedará mi yerro.

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

Mas si vosotros os engrandeciereis contra mí, Y adujereis contra mí mi oprobio,

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

Sabed ahora que Dios me ha trastornado, Y traído en derredor su red sobre mí.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

He aquí yo clamaré agravio, y no seré oído: Daré voces, y no habrá juicio.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

Cercó de vallado mi camino, y no pasaré; Y sobre mis veredas puso tinieblas.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

Hame despojado de mi gloria, Y quitado la corona de mi cabeza.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

Arruinóme por todos lados, y perezco; Y ha hecho pasar mi esperanza como árbol arrancado.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

É hizo inflamar contra mí su furor, Y contóme para sí entre sus enemigos.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

Vinieron sus ejércitos á una, y trillaron sobre mí su camino, Y asentaron campo en derredor de mi tienda.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

Hizo alejar de mí mis hermanos, Y positivamente se extrañaron de mí mis conocidos.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

Mis parientes se detuvieron, Y mis conocidos se olvidaron de mí.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

Los moradores de mi casa y mis criadas me tuvieron por extraño; Forastero fuí yo en sus ojos.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

Llamé á mi siervo, y no respondió; De mi propia boca le suplicaba.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

Mi aliento vino á ser extraño á mi mujer, Aunque por los hijos de mis entrañas le rogaba.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

Aun los muchachos me menospreciaron: En levantándome, hablaban contra mí.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

Todos mis confidentes me aborrecieron; Y los que yo amaba, se tornaron contra mí.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

Mi cuero y mi carne se pegaron á mis huesos; Y he escapado con la piel de mis dientes.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

Oh vosotros mis amigos, tened compasión de mí, tened compasión de mí; Porque la mano de Dios me ha tocado.

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

¿Por qué me perseguís como Dios, Y no os hartáis de mis carnes?

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

¡Quién diese ahora que mis palabras fuesen escritas! ¡Quién diese que se escribieran en un libro!

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

¡Que con cincel de hierro y con plomo Fuesen en piedra esculpidas para siempre!

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

Yo sé que mi Redentor vive, Y al fin se levantará sobre el polvo:

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

Y después de deshecha esta mi piel, Aun he de ver en mi carne á Dios;

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

Al cual yo tengo de ver por mí, Y mis ojos lo verán, y no otro, Aunque mis riñones se consuman dentro de mí.

Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Mas debierais decir: ¿Por qué lo perseguimos? Ya que la raíz del negocio en mí se halla.

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``

Temed vosotros delante de la espada; Porque sobreviene el furor de la espada á causa de las injusticias, Para que sepáis que hay un juicio.