Job 19

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Allora Giobbe rispose e disse:

,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

"Fino a quando affliggerete l’anima mia e mi tormenterete coi vostri discorsi?

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

Son già dieci volte che m’insultate, e non vi vergognate di malmenarmi.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

Dato pure ch’io abbia errato, il mio errore concerne me solo.

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

Ma se proprio volete insuperbire contro di me e rimproverarmi la vergogna in cui mi trovo,

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

allora sappiatelo: chi m’ha fatto torto e m’ha avvolto nelle sue reti è Dio.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

Ecco, io grido: "Violenza!" e nessuno risponde; imploro aiuto, ma non c’è giustizia!

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

Dio m’ha sbarrato la via e non posso passare, ha coperto di tenebre il mio cammino.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

M’ha spogliato della mia gloria, m’ha tolto dal capo la corona.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

M’ha demolito a brano a brano, e io me ne vo! ha sradicata come un albero la mia speranza.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

Ha acceso l’ira sua contro di me, e m’ha considerato come suo nemico.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

Le sue schiere son venute tutte insieme, si sono spianata la via fino a me, han posto il campo intorno alla mia tenda.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

Egli ha allontanato da me i miei fratelli, i miei conoscenti si son del tutto alienati da me.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

M’hanno abbandonato i miei parenti, gl’intimi miei m’hanno dimenticato.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

I miei domestici e le mie serve mi trattan da straniero; agli occhi loro io sono un estraneo.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

Chiamo il mio servo, e non risponde, devo supplicarlo con la mia bocca.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

Il mio fiato ripugna alla mia moglie, faccio pietà a chi nacque dal seno di mia madre.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

Perfino i bimbi mi sprezzano; se cerco d’alzarmi mi scherniscono.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

Tutti gli amici più stretti m’hanno in orrore, e quelli che amavo mi si son vòlti contro.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

Le mie ossa stanno attaccate alla mia pelle, alla mia carne, non m’è rimasto che la pelle de’ denti.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

Pietà, pietà di me, voi, miei amici! ché la man di Dio m’ha colpito.

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

Perché perseguitarmi come fa Dio? Perché non siete mai sazi della mia carne?

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

Oh se le mie parole fossero scritte! se fossero consegnate in un libro!

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

se con lo scalpello di ferro e col piombo fossero incise nella roccia per sempre!…

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

Ma io so che il mio Vindice vive, e che alla fine si leverà sulla polvere.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

E quando, dopo la mia pelle, sarà distrutto questo corpo, senza la mia carne, vedrò Iddio.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

Io lo vedrò a me favorevole; lo contempleranno gli occhi miei, non quelli d’un altro… il cuore, dalla brama, mi si strugge in seno!

Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Se voi dite: Come lo perseguiteremo, come troveremo in lui la causa prima dei suoi mali?

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``

Temete per voi stessi la spada, ché furiosi sono i castighi della spada affinché sappiate che v’è una giustizia".