Job 20

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

Tsophar de Naama prit la parole et dit:

,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

Mes pensées me forcent à répondre, Et mon agitation ne peut se contenir.

Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

J'ai entendu des reproches qui m'outragent; Le souffle de mon intelligence donnera la réplique.

Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

Ne sais-tu pas que, de tout temps, Depuis que l'homme a été placé sur la terre,

biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

Le triomphe des méchants a été court, Et la joie de l'impie momentanée?

Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

Quand il s'élèverait jusqu'aux cieux, Et que sa tête toucherait aux nues,

va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

Il périra pour toujours comme son ordure, Et ceux qui le voyaient diront: Où est-il?

Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

Il s'envolera comme un songe, et on ne le trouvera plus; Il disparaîtra comme une vision nocturne;

Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

L'oeil qui le regardait ne le regardera plus, Le lieu qu'il habitait ne l'apercevra plus.

Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

Ses fils seront assaillis par les pauvres, Et ses mains restitueront ce qu'il a pris par violence.

Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

La vigueur de la jeunesse, qui remplissait ses membres, Aura sa couche avec lui dans la poussière.

Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

Le mal était doux à sa bouche, Il le cachait sous sa langue,

îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

Il le savourait sans l'abandonner, Il le retenait au milieu de son palais;

dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

Mais sa nourriture se transformera dans ses entrailles, Elle deviendra dans son corps un venin d'aspic.

Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

Il a englouti des richesses, il les vomira; Dieu les chassera de son ventre.

Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

Il a sucé du venin d'aspic, La langue de la vipère le tuera.

Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

Il ne reposera plus ses regards sur les ruisseaux, Sur les torrents, sur les fleuves de miel et de lait.

va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

Il rendra ce qu'il a gagné, et n'en profitera plus; Il restituera tout ce qu'il a pris, et n'en jouira plus.

căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

Car il a opprimé, délaissé les pauvres, Il a ruiné des maisons et ne les a pas rétablies.

Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

Son avidité n'a point connu de bornes; Mais il ne sauvera pas ce qu'il avait de plus cher.

Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

Rien n'échappait à sa voracité; Mais son bien-être ne durera pas.

În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

Au milieu de l'abondance il sera dans la détresse; La main de tous les misérables se lèvera sur lui.

Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

Et voici, pour lui remplir le ventre, Dieu enverra sur lui le feu de sa colère, Et le rassasiera par une pluie de traits.

Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

S'il échappe aux armes de fer, L'arc d'airain le transpercera.

Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

Il arrache de son corps le trait, Qui étincelle au sortir de ses entrailles, Et il est en proie aux terreurs de la mort.

Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

Toutes les calamités sont réservées à ses trésors; Il sera consumé par un feu que n'allumera point l'homme, Et ce qui restera dans sa tente en deviendra la pâture.

Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

Les cieux dévoileront son iniquité, Et la terre s'élèvera contre lui.

Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

Les revenus de sa maison seront emportés, Ils disparaîtront au jour de la colère de Dieu.

Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``

Telle est la part que Dieu réserve au méchant, Tel est l'héritage que Dieu lui destine.